TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
 
joi, 13 aug 2009 - Anul XIV, nr. 188 (4174)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8747 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0535 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video

Opinii

De ce îşi pierd oamenii credinţa?

De ce îşi pierd oamenii credinţa? Iată o întrebare pe care am întâlnit-o de mai multe ori, în diferite contexte. Iniţial, am auzit-o în Occident şi nu i-am dat atenţie pentru că, venind din România, o ţară care tocmai îşi redescoperise credinţa, mi se părea a fi superfluă pentru noi şi potrivită pentru „ei”, adică pentru vestul Europei, secularizat şi golit de harul unei trăiri liturgice autentice. Dar, mai apoi, am auzit aceeaşi întrebare pusă aici în contextul românesc în care lumea se duce la biserică, mult mai mult decât în Europa „civilizată”, în care viaţa liturgică este trăită autentic şi în care există, încă, o Biserică vie şi accesibilă, încă plină de oameni.
A început să mă preocupe această problemă mai serios de-abia când am întâlnit-o la oameni care trăiau în interiorul Bisericii, care îşi închinaseră viaţa Bisericii, care slujeau şi care îşi puneau această problemă nu la modul superficial, cultural ca şi când ar discuta o problemă din cărţi, ci la modul profund, existenţial.
Mi-au venit în minte atunci răspunsurile pe care le auzisem în Occident. Că, odată cu revoluţia industrială şi cu creşterea bunăstării, oamenii nu au mai simţit nevoie de a recurge la un substitut supranatural pentru a trece prin nevoi şi că tehnologia şi ştiinţa au început să dea răspunsuri şi rezolvări precise unor probleme care păruseră etern nerezolvabile.
Mai ales în vestul Europei, unde de 50 de ani nu mai există război şi foamete, în care democraţia s-a răspândit la toate nivelurile societăţii, atacând astfel baza ierarhică a bisericii catolice, unde familia naturală este înlocuită cu familia relaţională, adică bazată nu pe legături de sânge, ci pe legături contractuale, unde din ce în ce mai mult nevoia de a crede în Dumnezeu este înlocuită cu nevoia de a aparţine unei comunităţi.
Răspunsurile acestea prin însuşi modul în care au fost formulate, mi-am dat seama, nu pot răspunde la aceeaşi întrebare pusă însă în mediul românesc. Pentru că răspunsurile pleacă de la premisa greşită pentru mine că religia este un fenomen exterior care a fost interiorizat de-a lungul timpului şi care acum, când condiţiile exterioare s-au schimbat, a fost exteriorizat din nou, de data asta cu pierderea transcendenţei, adică cu pierderea lui Dumnezeu. Religia, astfel, va rămâne, dar nu ca legătură vie cu un Dumnezeu personal, ci ca formă de apartenenţă la o anumită comunitate istorică, morală, culturală.
Mai apoi, pentru că în mediul românesc nu se întrunesc încă acele condiţii exterioare care să ducă la schimbarea atitudinii despre religie. La noi, existenţa încă este precară, instituţiile democratice sunt, şi ele, slabe, arbitrariul ne urmăreşte la tot pasul, abuzurile sunt frecvente, tehnologia este doar la stadiul de jucărie costisitoare, nu a intrat încă în uzul curent al majorităţii românilor, familia este, încă, foarte puternic bazată pe relaţii naturale, iar apartenenţa la o comunitate nu reprezintă o problemă specială, ci derivă natural şi spontan din relaţiile de familie.
Înseamnă că întrebarea are în contextul românesc o altă conotaţie, una mai profundă, legată nu atât de dispariţia nevoii de Dumnezeu, ci de dispariţia legăturii vii dintre credincios şi Dumnezeu. Dar această dispariţie nu are de-a face cu circumstanţele exterioare, ci cu anumite schimbări interioare de atitudine. Problema nu mai este o problemă sociologică generală, ci una legată de relaţia personală dintre om şi Dumnezeu. Ea poate fi influenţată de schimbările exterioare, dar are ca resorturi decizii personale care nu pot fi explicate doar prin modificările exterioare ale societăţii. De fapt, diferenţa dintre modul de a răspunde acestei întrebări occidental şi răsăritean este dată de punerea problemei sociologic sau duhovniceşte.
Problema pierderii credinţei nu are nici o rezolvare sociologică, sociologia descrie doar ceea ce se întâmplă, nu stabileşte şi ce ar trebui să se întâmple. Punând problema sociologic, nu există teoretic nici măcar posibilitatea unei rezolvări. De aceea, în Occident, întrebarea de ce îşi pierd oamenii credinţa nu presupune şi întrebarea ce facem ca să o recapete. Oamenii îşi pierd credinţa pentru că inevitabil trebuie să şi-o piardă şi nu mai au de ce să vrea să o recapete. Punând problema duhovniceşte, accentul cade pe ce trebuie să facem ca să o recăpătăm şi de-abia de acum începem să ne punem cu adevărat problema fundamentală şi existenţială a relaţiei cu Dumnezeu. De-abia de-acum problema capătă substanţa necesară pentru a-şi găsi un răspuns. Iar răspunsul este întreaga învăţătură a Bisericii, pe care poate aşa începem să o descoperim în toată bogăţia ei.

(Laurenţiu GHEORGHE, www.ziarullumina.ro )

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce îşi pierd oamenii credinţa?.
 Vizualizări articol: 586 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
De ce îşi pierd oamenii credinţa?0.05

Facos Suceava
Iulius Mall Suceava
MedClinic
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Credinta ? Care credinta ? trimis de
(13 aug 2009, 15:34:49
Faptul ca te conduci in viata dupa un pagubos "ASA AM APUCAT, ASA TIN"... nu inseamna ca AVEM CREDINTA CARE NE-A LASAT-O DUMNEZEU ! Daca ne referim numai la ortodoxie, oare cati stiu ca ea a deviat foarte mult de la ceea ce ne-a poruncit Mantuitorul,si are in dogmatica ei foarte multe datini si obiceiuri facute de om,multe provenite in primele doua-trei secole ale crestinismului,direct din paganism? Faptul ca mergem cu o lumanare la Paste si la Craciun,ca mai facem nu mai stiu ce lucruri "crestinesti" din cand in cand nu inseamna catusi de putin ca avem credinta... Credinta e cu totul altceva! Ea se bazeaza pe iubirea de Dumnezeu si de aproapele, ceea ce nu prea este cazul la omul de rand !
1.1  RE: Credinta ? Care credinta ? trimis de
(14 aug 2009, 12:01:29
da. asa este. frumos scris.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Toyota - Noul Yaris Hybrid
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Religie

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei