„Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorinţa cărnii este moarte, dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate, iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.” (Romani 8, 2-13)
Pământesc şi duhovnicesc: această paralelă, propusă de apostolul zilei, nu vrea să împartă oamenii în două categorii, ci descrie două moduri de viaţă. Problema pe care o expune Sfântul Pavel este cea a priorităţii: ce este mai important pentru noi, plăcerea trupului sau aspiraţia sufletului. Cu toate acestea, creştinismul nu ignoră şi nu abandonează trupul. Acelaşi Apostol Pavel îl numeşte „templu al Duhului Sfânt”, iar una dintre cele şapte Sfinte Taine se adresează vindecării sau îngrijirii trupului. Dar cea mai profundă dovadă a preţuirii trupului o dă Mântuitorul Hristos, Care a luat trupul nostru, apoi a vindecat bolnavi cu trupul, a înviat pe cei morţi cu trupul. Biserica a condamnat, de-a lungul timpului, pe cei care desconsiderau trupul, considerându-l cauza şi locuinţa răului (în special maniheismul). Am putea zice că spiritualitatea ortodoxă manifestă cea mai responsabilă grijă faţă de trup, ferindu-l de autodistrugere. Nu spunem o noutate când afirmăm că patimile, viciile, sunt principala cauză a bolilor, a suferinţei, a grăbirii morţii trupeşti. Discernământul în relaţia sufletului cu trupul aduce deodată sănătate sufletului, cât şi vindecare trupului.

(Ciprian OLINICI, Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Spiritualitatea ortodoxă manifestă cea mai responsabilă grijă faţă de trup.

Comentarii