Nu mă îndoiesc de faptul, că mulţi dintre dumneavoastră au vizionat filme celebre, precum filmul serial italian ,,Caracatiţa”, dar şi filme ca ,,Inimă neînfricată”, ,,Ştefan cel Mare”, ,,Reţeaua”, ,,Mihai Viteazul”, dar unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată este, din punctul meu de vedere, ,,Gladiator” (dramă istorică, SUA, 2000). Acest film, care l-a consacrat pe actorul Russell Crowe în rândul elitei breslei sale, este un film pe care dacă nu aţi avut ocazia să-l vedeţi, vi-l recomand cu toată căldura şi responsabilitatea. Dincolo de premiile câştigate, el conţine un mesaj care invită la reflecţii profunde.

 

Paralelă între vremurile actuale şi cele de demult

Deoarece realizatorii acestui film s-au străduit şi au reuşit să re-creeze o lume aproape uitată, se înlesneşte astfel tendinţa telespectatorului de a se face o paralelă între vremurile actuale şi cele de atunci. Există chiar unele asemănări izbitoare. În primul rând, imperiul roman este parcă copiat la indigo de către anumite forţe care manevrează astăzi Statele Unite ale Americii, care şi-a asumat acelaşi rol de ,,civilizare” a lumii. Ori, noi ştim prea puţin despre dramele pe care le-au creat războaiele de cucerire şi începem abia să le înţelegem, dacă reflectăm asupra recentelor conflicte militare, îndeosebi din Irak, Afganistan, Iugoslavia şi Orientul Mijlociu.
În al doilea rând, nu putem învinui soldaţii romani, care îşi făceau doar datoria şi credeau în măreţia Romei. De aceea, înclin să cred că, nu e o coincidenţă întâmplătoare denumirea de ,,legionari”, întrebuinţată astăzi atât pentru soldaţii legiunilor romane, cât şi pentru românii aparţinând Mişcării Legionare (care s-au inspirat din trecutul acesta şi au simpatizat pe urmaşii Romei de altădată). Nu putem să nu remarcăm astfel, şi la unii şi la alţii, un cult al onoarei şi al jertfei. Apoi, cultul disciplinei şi ordinii (prezent şi la legionari, şi la Ion Antonescu). Dar, există şi deosebiri. Legionarii români, nu duceau războaie de cucerire şi de asuprire a altor popoare, ci luptau pentru libertatea ţării şi a oamenilor săi, ba mai mult, ca soldaţi ai lui Hristos, luptau pentru mântuirea tuturor românilor şi duceau un război împotriva patimilor omeneşti. Şi, poate n-ar trebui să uităm, că odată cu cucerirea unei părţi mari din Dacia, care a marcat apogeul expansiunii imperiului roman sub împăratul Traian, treptat acest imperiu a intrat într-o fază de permanentă decădere, în ciuda prosperităţii lui.
Acţiunea filmului se plasează la început în iarna anului 180 d.Hr., spre finalul campaniei de 12 ani a împăratului Marc Aureliu împotriva triburilor germanice, când comanda armatei i-a fost încredinţată generalului Aelius Maximus. Poate nu întâmplător a fost ales acest loc de confruntare dintre ,,agenţii civilizatori” şi ,,barbarii” însetaţi de libertate. Germania este şi astăzi obligată să achite datorii de război evreilor (cum este achitarea de către aceştia a unor avioane de luptă americane, care vor ajunge în Israel). Iar, dacă mai adăugăm faptul, că evreii sionişti şi masonii în general, luptă împotriva tradiţiilor europene, considerate depăşite şi ,,barbare”, atunci vom înţelege mai lesne acest film şi realitatea lumii contemporane…

 

,,DACĂ RĂMÂNEM UNIŢI, VOM TRĂI!…”

Cuvintele sunt poate prea sărace pentru a reda atmosfera şi toată grandoarea acestui film artistic şi istoric totodată. Aceste fragmente din el incită cred spre vizionarea sau revederea lui. E un film care nu trebuie ratat.
Se vorbeşte, de câteva ori în film, despre marele amfiteatru sau imensa arenă pentru luptele gladiatorilor iar imaginile sunt cu adevărat impresionante. Colloseum-ul avea circa 50 000 de locuri şi era mai tot timpul arhiplin, constituind una dintre atracţiile principale ale capitalei de atunci. În film, reiese că ar fi fost opera doar a lui Commodus, deşi edificiul acesta nu se putea ridica probabil, într-un timp de câţiva ani. Dar realizarea lui a avut o motivaţie precisă: exacerbarea spectacolului care să cucerească mulţimea şi dominaţia acesteia (numai Roma avea atunci circa un milion de oameni). Apoi, merită pomenită scena în care Maximus de unul singur ucide mai mulţi gladiatori, într-un timp foarte scurt şi se adresează mulţimii tăcute şi uluite, întrebând-o dacă se distrează. Într-o altă scenă, Proximo (stăpânul lui de conjunctură) îl îndeamnă totuşi să cucerească mulţimea, adică să le ofere spectacol iar Maximus acceptă (promiţând că va oferi ,,ceea ce nu a mai văzut” publicul), pentru ca de acolo, din Maroc să ajungă la Roma şi să-l înfrunte pe împărat.
Nu trebuie uitată scena în care, spectatorilor li se aruncă pâine iar mulţimea se îmbulzeşte. Acelaşi lucru li se oferă oamenilor, din păcate, şi astăzi. Pâine şi circ. Spectacole diverse de divertisment ieftin şi ajutoare sociale temporare. Şi atunci, ca şi acum se manipulează mulţimea iar exemplele cele mai grăitoare vin din partea unora dintre conducătorii politici, mai ales de la V. I. Lenin încoace.
Generalul Maximus apare drept salvatorul Romei, cel care trebuie să o înapoieze poporului aflat sub dictatură. Acest soldat al Romei l-a impresionat atât de mult pe Marc Aureliu, atât de mult încât l-a determinat să renunţe la propriul moştenitor legal şi la ideea de imperiu (creat prin multe războaie şi vărsări de sânge) şi să reinstaureze cu ajutorul acestui om care îşi iubea soldaţii şi era iubit de către ei, republica, ce fusese cândva înainte. Bătrânul împărat are un atac de conştiinţă absolut uimitor, nemaiputând suporta corupţia politicienilor şi decăderea spirituală şi morală a societăţii romane, mai ales din capitala lumii de atunci.
În lumea contemporană, pe care o putem vedea astăzi ca un imens Colloseum sau spectacol, problemele ei sunt grave. Simt cum îmi răsună în minte încă, acele cuvinte de îmbărbătare, rostite de general în prima luptă (ca gladiator, în arena capitalei imperiului): ,,DACĂ RĂMÂNEM UNIŢI, VOM TRĂI!…”
Aceste cuvinte să le păstrăm şi în inimile noastre. Dacă vom rămâne uniţi, în tradiţiile noastre şi în credinţa faţă de Dumnezeu, atunci vom supravieţui nu numai acum, dar şi în viaţa viitoare…

(Radu IACOBOAIE, Suceava)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Gladiator” conţine un mesaj care invită la reflecţii profunde.

Comentarii