Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În calendarul ortodox, în săptămâna a cincea a Postului Paştelui sunt menţionate, în zilele de miercuri şi vineri, Denii, a Canonului celui Mare şi a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Aşadar, astăzi, în bisericile ortodoxe se va oficia o slujbă unică din întreg anul bisericesc: Denia Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Oficiat şi în prima săptămână a postului – în zilele de luni până joi – astăzi canonul va fi citit integral şi va cuprinde, de asemenea, şi lectura vieţii extraordinare a Sfintei Maria Egipteanca.
1. Ce sunt Deniile?
Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau “de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujba de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.
Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui.
Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbăta săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea si Acatistul Bunei Vestiri, atribuit Patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII).
Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de “Canonul de pocăinţă” este alcătuit din 271 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de-a două compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub forma poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.
“Canonul cel Mare este un poem remarcabil prin profunzimea evlaviei şi a pocăinţei”, a afirmat, pentru Radio Trinitas, părintele profesor Teofil Anastasoaie, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor. “Este o deosebit de frumoasă evocare a personajelor biblice, prin care ni se propune o îngenunchere în pocăinţă, o reculegere şi o aducere aminte a păcatelor, prin care omenirea a supărat pe Dumnezeu, dar în acelaşi timp ni se aduce aminte şi de frumoasele întoarceri către Dumnezeu.
Sufletul este invitat să săvârşească această călătorie duhovnicească şi să revadă cu ochii minţii aceste fapte ale personajelor biblice şi să înveţe de la ele să câştige pocăinţa, împăcându-se cu Dumnezeu. Aceasta este marea bucurie pe care Sf. Andrei Criteanul o face credincioşilor în prima şi în a cincea săptămână a Postului Mare, când se citeşte acest canon mare, un canon care ne ajută să ne apropiem de pocăinţa cu care trebuie să schimbăm sufletul nostru în vederea întâmpinării Luminii Învierii”, a mai spus părintele Teofil Anăstăsoaie.
În toate bisericile ortodoxe, vineri va avea loc Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Acatistul este un imn de laudă la adresa Sfintei Fecioare Maria, şi a fost alcătuit în prima jumătate a secolului al VII-lea de către patriarhul Serghie al Constantinopolului.
„Este o slujbă care a fost rânduită de Dumnezeieştii Părinţi în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în cetatea Constantinopolului, atunci când împăratul Heraclie fusese plecat în Orient pentru apărarea cetăţii şi în acest timp cetatea a fost atacată de perşi şi de avari”, spune, din nou, părintele profesor Teofil Anastasoaie, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor. “Atunci Patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să biruiască pe păgâni. În noaptea aceea, ca semn de recunoştinţă, poporul a săvârşit în biserică această slujbă a Imnului Acatist, care este de fapt Acatistul Bunei Vestiri, atât de cunoscut de către credincioşii care o iubesc pe Maica Domnului. În această vineri se face acest acatist ca o mulţumire adusă Maicii Domnului, fiind o laudă şi o cinste pe care noi, credincioşii, o aducem Născătoarei de Dumnezeu”.
Săptămână a pocăinţei
Săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Paşti mai este numită şi “săptămâna pocăinţei”, deoarece Biserica Ortodoxă o va sărbători, duminică, 5 aprilie, pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Aceasta a trăit în Egipt, în secolul al V-lea d.Hr. Când avea 12 ani, a plecat fără ştirea părinţilor la Alexandria şi a petrecut aici mulţi ani în păcat şi destrăbălare. Ajunsă în Ierusalim, împreună cu alţi păcătoşi, s-a dedat la tot felul de desfrânări, cu gândul să spurce locurile sfinte. Dar când a vrut să intre în biserică, în ziua Înălţării Crucii, a simţit ca o putere nevăzută a ţintuit-o în locul în care se afla.
Prin faţa ochilor i s-au derulat atunci, ca într-un film, toate faptele vieţii ei păcătoase, dar şi amintirile sfaturilor bune ale mamei sale. Înlăcrimată, promite în faţa icoanei Maicii Domnului că va îmbrăţişa Crucea şi toată viaţa îl va sluji pe Hristos. La vârsta de 20 de ani a făcut Canon de pocăinţă, restul de 47 de ani petrecându-i în pustia Iordanului, unde a dus o viaţă exemplară, cu post aspru şi multă rugăciune. La plecarea din această lume a fost împărtăşită de Sf. Mucenic Zosima.
“Săptămâna aceasta este săptămâna pocăinţei, întrucât duminica o vom prăznui pe Sf. Maria Egipteanca, pildă de pocăinţă”, a spus eclesiarhul Catedralei patriarhale din Bucureşti, părintele arhimandrit Antim. “Atât în slujba Canonului celui Mare, cât şi în Denia Acatistului ne aducem aminte de ceea ce înseamnă pocăinţa pentru iertarea păcatelor noastre. Specificul Canonului Mare este o rugăciune de pocăinţă, dar şi această minune pe care Maica Domnului o săvârşeşte vine în urma pocăinţei şi cerinţei de iertare a poporului celui drept credincios”.
(sursa: www.cronicaromana.ro)
