Într-o lume a tehnologiilor de vârf, tot mai secularizată şi mai grăbită pe zi ce trece, postul poate părea un ritual anacronic. Ateii nu se sfiesc să afirme făţiş acest lucru, fără însă a şti un adevăr elementar, şi anume, că pe toţi cei care urmăresc Calea lui Hristos, viaţa creştină îi obligă la echilibru, la acea "dreaptă socoteală" sau discernământ, de care vorbesc Sfinţii Părinţi: a nu aluneca în extreme, a merge pe calea de mijloc.

Tocmai de aceea, Biserica îndeamnă şi credincioşii să ţină fiecare postul după puterile lui, cu mâncare de origine vegetală, ferindu-se însă de îmbuibare. Este însă foarte important ca postul alimentar să fie dublat de cel duhovnicesc, prin înmulţirea rugăciunilor şi participarea la slujbele Bisericii. Încercând să-i dăm postului sensul sau adevărat - acela de curăţire de patimi şi apropiere de Dumnezeu - şi să nu-l ţinem doar pentru că este "un obicei sănătos", vom reuşi ca la sfârşitul acestei perioade să-l primim, curaţi la trup şi suflet, pe Mântuitorul Hristos, şi să ne bucurăm cu toată fiinţa de Învierea Sa.

Exerciţiul desăvârşirii

Atât de veche este porunca postului, încât Sfântul Vasile cel Mare spunea: "Cucereşte-te, smereşte-te, omule, în faţa bătrâneţii postului, că de o vechime cu lumea este el!". Credincioşii care merg frecvent la Sfânta Biserică ştiu că perioada de pregătire a Postului Paştelui (numit şi Postul Mare, al Paresimilor, al Proorocilor sau al Patruzecimii, pentru că durează patruzeci de zile, atât cât a postit Mântuitorul Hristos când s-a retras în pustie) începe cu trei săptămâni mai înainte - mai precis din duminica Vameşului şi a Fariseului, când în fiecare lăcaş de închinare ortodox încep să răsune cântările, pe tonuri tot mai triste şi mai tânguitoare, din cartea liturgica a Triodului, semn că se intră într-o perioada duhovnicească specială, care se va încheia odată cu Vecernia din Sâmbăta Mare.

 

Postul înseamnă iertare

Postul este perioada în care oamenii trebuie să facă exerciţii pentru a fi mai buni, mai înţelepţi, mai blânzi, mai grijulii la cum gândesc şi la ce vorbesc. Acum trebuie să privească mai mult la ei înşişi şi mai puţin la cei din jur.

Postul înseamnă, înainte de toate, iertare, împăcare, bunătate, răbdare şi, mai ales, smerenie. Într-un singur cuvânt, toate acestea se numesc sfinţenie. Sau desăvârşire. Spre asta trebuie să tindem fiecare, pentru că însuşi Mântuitorul Hristos ne cere acest lucru: "Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este" (Matei 5, 48).

Postul Paştilor poate fi asemuit, fără nici o exagerare, cu un adevărat război împotriva vrăjmaşului. Un timp greu şi obositor, pentru ca este vorba de cel mai lung şi mai aspru post din timpul anului bisericesc. Acum au loc dramatice încleştări pe ambele fronturi ale războiului nevăzut, pe care îl ducem contra diavolului: rugăciunea şi nevoinţele trupeşti. Avem însă alături de noi un aliat de nădejde, care ne ajută să biruim de fiecare dată: Sfânta Biserică. Ea ne oferă, în toată perioada Triodului, slujbe mai lungi, denii (acele extraordinare rugăciuni care ne adună pe toţi în Sfânta Biserică la ceasul când în cer se aprind primele stele), acatiste însoţite de metanii şi închinări, dar şi o serie de ritualuri unice, de o tulburătoare frumuseţe duhovnicească, aşa cum sunt Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

(M. Ionescu Ionescu, www.formula-as.ro) 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Postul Paştelui - 40 de trepte spre mântuirea sufletului.

Comentarii