A dori să fii creştin adevărat în ziua de azi şi de a câştiga împărăţia cerurilor, înseamnă a face voia lui Dumnezeu. Urmând principiile morale creştine, în ziua de azi, când binele devine rău, urâtul devine frumos, este o urmare a Crucii lui Hristos, care nu este altceva decât o mare suferinţă. A-L mărturisi pe Dumnezeu prin viaţa ta, în ziua de azi, este o Cruce mare.

Hristos cel răstignit ne învaţă că omul trebuie să-şi asume suferinţa şi prin ea să intre în viaţa veşnică, unde nu este nici un fel de suferinţă. Iar această suferinţă trebuie să fie pentru Adevărul lui Dumnezeu. Dacă suferim pentru noi înşine, suferim zadarnic, iar dacă suferim pentru Dumnezeu, suferim pentru Adevăr.

 

Suferinţa

Îndată ce omul Îl primeşte pe Hristos în inima sa, povara suferinţei vieţii se uşurează. Atunci suferinţa se transformă în hrană spirituală prin care se dobândeşte virtutea. Prima virtute pe care o învaţă suferinţa este umilinţa. Cei care au suferit foarte mult ştiu că omul nu poate îndura chinurile vieţii prin propriile sale puteri. Numai cu ajutorul puterii lui Dumnezeu le va putea îndura, indiferent că provin din exterior, precum: boala, rănile trupeşti sau chiar tortura sau din conflicte interioare, precum: singurătatea, deznădejdea, întristarea, părăsirea şi supărarea. Dumnezeu, prin suferinţă, îl învaţă pe om să-şi înţeleagă propria-i neputinţă şi în felul acesta să caute ajutorul în puterea lui Hristos.

Următoarea virtute pe care o dă suferinţa Crucii, în ziua de azi, este răbdarea. Prin îndurarea necazurilor şi încercările vieţii dobândim putere sufletească. Având veşnicia în adâncul inimii, cel ce suferă poate îndura necazurile vremelnice şi se simte recunoscător faţă de Dumnezeu, fiindcă i-a dat posibilitatea să-şi ducă Crucea.

 

Mila

A treia virtute pe care o cunoaştem prin suferinţă, este mila. Numai cel care a suferit poate avea milă de cel care suferă. „Această virtute poate să atingă o asemenea dimensiune, încât un om poate simţi efectiv durerea altuia şi chiar a întregii omeniri, tânguindu-se de starea ei jalnică” (Monahii John Marler şi Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă, ultima şi adevărata răzvrătire, trad. din engl. de Felix Truşcă, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002, p. 16.).

Astfel, Crucea devine un mijloc de mântuire, un simbol al Învierii, cheia care ne deschide uşa raiului. Această legătură dintre Cruce şi Înviere, în felul acesta, însoţeşte întreaga viaţă a omului.

(Anatolie Negruţă)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce înseamnă să fii creştin astăzi?.

Comentarii