Chiar dacă la Dolhasca nu se organizează un pelerinaj la propriu în Duminica Floriilor, ca în alte oraşe din ţară, în fiecare an în această zi sfântă, la Casa de Cultură „Alexandru Arşinel” din Dolhasca, are loc un Concert Pascal „Urcuş spre Înviere”, prin care organizatorii urmăresc drumul Lui Iisus de la Intrarea triumfală în Ierusalim până la răstignire şi Înviere. Corala „Bucuria Învierii” a Parohiei „Învierea Domnului” din Dolhasca, în parteneriat cu Primăria şi Casa de Cultură din Dolhasca, doreşte să aducă în fiecare an în mintea şi în sufletul publicului semnificaţia deosebită a acestor zile care premerg Sărbătoarea Învierii.

 

Formaţii locale

Ediţia a VIII-a a acestui concert s-a remarcat anul acesta prin prezenţa Ansamblului Folcloric „Balada Bucovinei” din Suceava, dirijor profesor George Sîrbu şi a Grupului psaltic Macarie Ieromonahul din Suceava, dirijor Maxemiuc Petru Daniel. Au fost prezente de asemenea formaţii locale care au reprezentat Grupul Şcolar „Oltea Doamna” Dolhasca, Grupul „Flori de tei” de la Şcoala Gulia, dirijor Tătaru Maria, Grupul „Îngeraşii” de la Grădiniţa Dolhasca şi alte două grupuri de copii de la aceeaşi grădiniţă coordonaţi de doamna Tatiana Grosu, respectiv de către doamna Alexandrina Raicu.

Corala „Bucuria Învierii” a Parohiei Învierea Domnului din Dolhasca, dirijor Raicu Petru Valerica, a încheiat spectacolul în aceeaşi postură demnă, frumoasă, de fiecare dată altfel şi de fiecare dată încrezătoare în ceea ce este şi va fi, în menirea de a promova muzica corală religioasă şi, de ce nu, în menirea de a schimba în bine lumea aceasta.

 

Arghezi, „citit” la Dolhasca

O idee deosebită a fost aceea de a presăra momentele spectacolului cu câteva proze scurte din volumul „Vântule Pământule” scrisă de Tudor Arghezi, proze care reprezintă frământările omului în relaţia cu Dumnezeu. În acest context spectacolul a debutat cu un fragment reprezentativ pentru încercările prin care trebuie să treacă organizatorii acestui spectacol pentru realizarea lui, întâmpinând indiferenţa şi superficialitatea unor oameni care din păcate au putere de decizie:

„Pentru ce, Doamne, atâta cruzime şi atâta măcel în grădina ta frumoasă?

Unul mai viu mă pândeşte întotdeauna, ca să mă ucidă: că sunt eu floare, pasăre sau altă făptură, mare şi mică. Toţi suntem bolnavi de sfârşit, şi toţi purtăm în noi, ca nişte cutii, numai îmbucătura altora mai fălcoşi.

Este drept să ne înghiţim unii pe alţii? O floare înnăbuşeşte o floare: un om pe alt om ucide. Este drept?

Vezi tu, Doamne, cât mi s-a rătăcit mintea, de când mi-ai pus mocirla ei în cap, să gândească? Am născocit o dreptate, ca să apar pe cei neînzestraţi; căci am născocit şi scrisul, şi cititul, şi foaia de hârtie pe care muştele albastre ale gândurilor lasă veciei semnele mele, după ce eu m-am risipit.

Neputincios şi slăbănog mă târăsc pe pietrişul ascuţit al stelelor tale”.

(Tudor Arghezi, Vântule, pământule)

 

Omul, instrument prin care însuşi Dumnezeu cântă

Aşadar, spectacolul de anul acesta a fost un manifest împotriva uitării, a ignoranţei, a superficialităţii şi a nonvalorii.

În concordanţă cu formaţiile care au urcat pe scenă şi cu mesajul pe care ele doreau să-l transmită, publicul a ascultat şi alte fragmente semnate de Tudor Arghezi. La intrarea în scenă a Coralei Bucuria Învierii s-a subliniat printr-o astfel de proză faptul că omul e doar un instrument prin care însuşi Dumnezeu cântă: „Cântă, vioară, cântă! Parcă-n glasul tău ceva seamănă cu şoaptele zburătoare ale lui Dumnezeu. Cântă lin, şi apoi fă-ţi hohotul repede! Varsă-te, jăluie-te, destramă sufletul meu între coardă şi arcuş. Suferinţa mea de-a te asculta e fără de margini, ca firul rotund, de-a lungul căruia lunecă steaua dimineţii, cel din urmă bob de cleştar.

Tu trebuie să ai pe Dumnezeu în tine, pentru că lăutarul care te-apasă cu bărbia, ca să gemi, e din proştii aceia cărora Dumnezeu le-a spus adevărul.”

 

Armonia muzicii

Muzica corală religioasă e un labirint frumos dar dificil, un labirint în care cu greu găseşti cea mai frumoasă şi mai perfectă formă a mesajului. Chiar dacă poate nu şi-a atins încă toate năzuinţele, Corala Bucuria Învierii a Parohiei Învierea Domnului din Dolhasca, nu a renunţat niciodată să aducă armonia sunetelor în sufletul celor care o ascultă şi să înalţe rugi muzicale către ceruri, rugi care vă mărturisesc au o forţă deosebită şi dau aripi celui care le rosteşte. Poate aceste aripi îi ajută de fiecare dată să iasă din mocirla vieţii şi problemelor cotidiene zburând prin rugă şi frumuseţe către o lume tainică, o lume a îngerilor, a luminii şi a speranţei, o lume în care îşi găsesc hrana şi devin poate pentru cei care nu cunosc şi nu înţeleg aceste taine, proştii aceia cărora, totuşi, Dumnezeu le mai spune din când în când adevărul.

Organizatorii au speranţa că acest concert pascal va dăinui în timp şi va reuşi să promoveze adevăratele valori ale spiritualităţii româneşti.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pelerinaj muzical la Dolhasca.

Comentarii