Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; sufletul e neîncetat atras spre rugăciune şi nu poate uita pe Domnul, nici măcar o singură clipă.

Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta în păcatul ei? Ci din înaltul Slavei Tale, Ţi-ai aruncat în milostivirea Ta privirea asupra mea şi - lucru ce întrece înţelegerea mea - mi Te-ai arătat. Te-am rănit şi Te-am întristat neîncetat, dar Tu, Doamne, îndată ce Te-am chemat, mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire şi uriaşa Ta dragoste.

Privirea ta paşnică şi blândă a atras sufletul meu.

Ce să-Ţi dau în schimb, Doamne, sau ce laudă să-ţi cânt?

Tu dai harul Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire şi să nu cunoască odihna, nici zi nici noapte, în iubirea pentru Dumnezeu.

Cel ce prin Duhul Sfânt rămâne aici pe pământ în iubirea lui Dumnezeu va fi şi acolo sus cu Domnul, căci iubirea nu poate să se topească. Dar ca să nu cădem cu gândul, să ne smerim după cuvântul Domnului: "Fiţi ca şi copiii, căci a lor este Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 18,3).

(Fragmente din scrierile SF. SILUAN ATONITUL)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Lacrima sufletului.

Comentarii