Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist şi a înţelege că ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanţă pentru altul vine pe primul loc. Lipsa toleranţei este egoism iar egoismul este sursa tuturor relelor din lume.
Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie şi manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Ea este încurajată prin cunoaşterea, deschiderea spiritului, comunicaţie şi libertatea gândirii, conştiinţei şi credinţei. Toleranţa este armonia în diferenţe. Ea nu e doar o obligaţiune de ordin etic; ea e, de asemenea, şi o necesitate politică şi juridică. Toleranţa e o virtute care face ca pacea să fie posibilă şi care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.
Exprimare liberă
Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenţă ori indulgenţă. Toleranţa este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei umane şi libertăţilor fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranţa nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranţa trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri şi State.
Toleranţa e responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democraţia şi Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului şi absolutismului şi confirmă normele enunţate în instrumentele internaţionale cu privire la drepturile omului.
În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranţa nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunţa la propriile convingeri, nici a face concesii în această privinţă. Ea semnifică acceptarea faptului că fiinţele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, felul de exprimare, comportamente şi prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace şi de a fi cele care sunt. Ea semnifică, de asemenea, că nimeni nu trebuie să-şi impună propriile opinii altuia.
Promovarea toleranţei
În lumea modernă, toleranţa e mai necesară ca oricând. Noi trăim într-o vreme marcată de mondializarea economiei şi accelerarea mobilităţii, comunicaţiei, integrării şi interdependenţei, migraţiilor şi deplasărilor de mare amploare ale populaţiilor, urbanizării şi mutaţiilor în sfera formelor de organizare socială. Toleranţa e necesară atât între indivizi cât şi în cadrul familiei şi comunităţii. Promovarea toleranţei şi modelarea atitudinilor faţă de diferite opinii, în sensul unei deschideri reciproce şi al solidarităţii urmează să aibă loc în şcoli şi universităţi şi prin intermediul educaţiei non-formale, acasă şi la locul de muncă. Mijloacele de informare în masă sunt pe măsură să joace un rol constructiv, în acest sens, favorizând dialogul şi dezbaterile libere şi deschise, propagând valorile toleranţei şi evidenţiind pericolul indiferenţei faţă de expansiunea ideologiilor şi grupurilor intolerante.
Educaţia
Educaţia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranţa. Prima etapa, în sensul educaţiei pentru toleranţă, e de a o învăţa pe fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile şi libertăţile pentru ca ele să fie respectate şi de a promova voinţa de a proteja drepturile şi libertăţile altora.
Educaţia în sensul de a fi tolerant trebuie să fie considerată un imperativ prioritar; iată de ce trebuie să fie promovate metodele sistematice şi raţionale de predare a toleranţei care să se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice şi religioase ale intoleranţei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violenţei şi excluderii. Politicile şi programele toleranţei atât între indivizi cât şi între grupurile etnice, sociale, culturale, religioase şi lingvistice şi naţiuni.
Educaţia în domeniul toleranţei urmează a viza contracararea influenţelor care ar duce la frica şi excluderea altora şi trebuie să-i ajute pe tineri să-şi dezvolte capacităţile de a-şi formula o părere proprie, de a avea o reflexie critică şi de a judeca în termeni etici.
La nivel mondial trebuie să se acţioneze pentru punerea în funcţiune a programelor de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale şi educaţiei pentru toleranţă, drepturile omului şi non-violenţei. Ceea ce înseamnă de a acorda o atenţie deosebită îmbunătăţirii instruirii învăţătorilor, programelor de studii, conţinutului manualelor şi cursurilor şi a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educaţionale, în vederea instruirii unor cetăţeni activi şi responsabili, deschişi spre alte culturi, capabili să aprecieze valoarea libertăţii, respectarea demnităţii umane şi diferenţelor dintre ele şi care să fie în stare să prevină conflictele sau să le rezolve prin mijloace non-violente.
Semnificaţii:
Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:
Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.
Poate reprezenta o permisiune, ca formă a unui dezinteres.
Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă. Astfel, garantarea necesităţii spiritului de toleranţă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.
Alt punct de vedere spune că toleranţa înseamnă a permite ceva ceea ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de specialiştii în diferite tehnici persuasive şi în războaie informaţionale.
Implicaţii politice
