"

Biserica este ţinută să protejeze etica creştină de inspiraţie evanghelică şi patristică, nu să legitimeze, fără discernamânt, analizele sociologilor şi revendicările societăţii civile, sau declaraţiile şi convenţiile internaţionale cu privire la "Drepturile omului". Codul civil prevede principii şi norme cu caracter moral pe care statul le impune tuturor cetăţenilor săi, indiferent de religie. Multe din aceste legi şi regulamente, chiar dacă nu sunt de inspiraţie creştină, promovează valori comune tuturor religiilor, credincioşilor şi filozofiilor. Biserica în solicitudinea ei spirituală şi pastorală nu este intolerantă şi abuzivă, dar nu admite substituirea sau falsificarea Tradiţiei sale morale care urmăreşte sfinţirea omului, adică dezlegarea acestuia din robia legalistă, moralistă şi din aservirea cosmica, idolatră (cf. Gal. 4,3-10). De aceea nimeni nu trebuie să se aştepte ca Biserica să facă o pledoarie deschisă pentru avort - eliminarea sarcinii ('"roada pântecelui"), pentru homosexualitate - distrugerea căsătoriei parentale prin familie, mai precis a maternităţii femeii şi a paternităţii bărbatului, pentru eutanasie - sinucidere asistată medical, chiar dacă aceste acte ar fi permise de către legislaţia statului.

Există mişcări, asociaţii şi grupuri care, în numele democraţiei politice şi a "Drepturilor omului", reclamă liberalizarea erotismului chiar în formele lui absurde şi groteşti: prostituţia, pornografia, pedofilia, homosexualitatea. Alte mişcări şi asociaţii cer depenalizarea homosexualităţii, a avortului, a consumului de stupefiante (autorităţile geneveze au pus la dispoziţie un local pentru consumul de droguri pe cale intravenoasă), adică înlăturarea oricărei bariere contra unor "noi modele de viaţă". Acestea n-ar fi transgresiuni morale ''contra naturii", de aceea represiunea lor ar trebui să fie ridiculizată şi chiar interzisă. Este important de ştiut că unele mişcări de acest gen se folosesc de "teologia feministă", care separa intenţionat ceea ce Biblia uneşte: sexualitatea de dragoste, feminitatea de maternitate, formarea copilului de mediul familial, autonomia persoanei de comunitate. Mai mult, există secte care iniţiază şi practică sexualitatea liberă între membrii lor. Nocivitatea acestor secte care manipulează libertatea adepţilor prin corupţia minorilor, degradarea femeilor şi desfiinţarea familiilor, trebuie să fie interzisă. De asemenea, autorităţile bisericeşti trebuie să vegheze să nu se încurce elogiul maternităţii femeilor cu discursul despre curăţirea mamei de "întinăciunea trupească pricinuită de naştere".

În ceea ce priveşte domeniul eticii conjugale şi sexuale, preoţii vor consulta întotdeauna corpul medical. În ultima vreme, acesta a demonstrat că este capabil să facă recomandări etice pertinente despre avort, homosexualitate şi eutanasie. Medicii participă la dezbaterile despre întreruperea sarcinii în funcţie de statutul embrionului, despre protecţia fătului în raport cu sănătatea femeii şi dreptul ei de a decide în mod autonom, despre femeile însărcinate contra voinţei lor (violul), despre realitatea suferinţei şi a morţii, despre identitatea fiinţei umane. O întrebare permanentă pentru teologie: când ştiinţa medicală este o instituţie seculară, când autorităţile penale dau verdicte radicale ("fetusul nu e o persoană"), ce poate teologia oferi medicilor care iau decizii care privesc viaţa şi moartea pacienţilor lor?

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Etica medicală creştină (I).

Comentarii