Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Poate aţi văzut, la Animal Planet, secvenţa înfăţişând lupta (şi victoria) unor mărunte păsărele cu ditamai corbul. Mai mici decât vrăbiuţele, păsăruicile au învins umflatul corvus corax (ce părea că le ameninţă puii)... găinăţindu-l până ce i-au năclăit aripile... de nu mai putea să zboare! O reeditare a episodului cu David şi Goliath, translat în lumea zburătoarelor – numai că arma n-a mai fost piatra din praştie, ci găinaţul catapultat vitejeşte, la fix. Puturoasă victorie – s-ar zice – dar, la urma urmei, fiecare luptă cum poate şi cu ce poate, fiindcă scopul scuză mijloacele. Înfruntarea păsărească mi-am amintit-o văzând (la „Naşul”) emisiunea în care Becali l-a găinăţat zdravăn pe „regele” Hagi. A fost, cred, cea mai scârboasă porno-delaţiune găzduită vreodată pe sticla ecranelor TV, complet ne-cavalerească şi ne-bărbătească, frizând inconştienţa şi demonstrând (dacă mai era nevoie) că banii clădăriţi stivă pot duce la completa pierdere a uzului raţiunii. Diferenţa de calibru dintre combatanţi era aidoma aceleia din filmuleţul transmis la Animal Planet: vrăbiuţa contra ditamai corvideea! Fiindcă statura lui Hagi s-a constituit prin trudnică adiţionare de prestaţii fotbalistice sclipitoare, domeniu în care Becali e-un amărât de nimeni. Între cei doi machidoni, distanţa este cosmică: unul este creator de autentică valoare adăugată în fotbal, celălalt, un profitor ordinar, care s-a priceput doar să schimbe bişniţa în bussines. Nu înseamnă că am crezut vreodată în virtuţile de antrenor ale „regelui”. Dimpotrivă: chiar în spaţiul acestei rubrici am pronosticat că nu-l prinde iarna cu scurteică inscripţionată „Steaua”, fiindcă urma să acţioneze implacabil Principiul lui Peter – descalificarea prin promovare. Nu l-am cunoscut personal (când am încheiat capitolul transmisiilor sportive ale meciurilor Naţionalei, Hagi nici nu se născuse), dar apariţiile lui la TV şi declaraţiile de presă au fost suficiente pentru a revela o inteligenţă (unii vorbesc chiar de geniu!) capabilă să se exprime în covârşitoare măsură doar prin două instrumente: gheata şi mingea. Era de-ajuns. Acolo, în postata lui, adică, pe gazon, a fost realmente strălucitor; nimeni şi nimic nu-l poate desproprietări de glorie. Becali îşi dă prea bine seama că n-are şanse să-şi conteste finul în perimetrul fotbalului, şi atunci recurge la o dezgustătoare porcăială, orientându-şi atacurile către o zonă ocolită, de regulă, şi de cei mai înrăiţi polemişti: viaţa intimă. Rezultă portretul unui neajutorat („Când a venit la Bucureşti nici nu ştia să meargă pe stradă!”), ciucă a bătăilor de joc, incapabil să se descurce până la capăt în relaţiile cu femeile. Aici începând rolul de tutore-codoş al lui Becali, care nu se sfieşte să enumere pseudo-cuceririle astfel arvunite (nu nominal, dar cu referiri transparente), indicând chiar şi sumele puse la bătaie pentru confortul sexual al lui Hagi. Se pare că 2000 erau de ajuns pentru a aduce la obedientă orizontală vedete din lumea televiziunii, a teatrului, baletului ş.a.m.d. Dac-aşa a fost, e jalnic pentru ambele sexe. Mă-ntreb, însă, cum împacă marele creştin Becali, vajnic „soldat al crucii”, preacurvia ce-o regiza (şi, după cum recunoaşte, o practica) cu interdicţia din poruncile divine? Ca să nu mai vorbim despre tonalitatea concupiscent-golănească a spovedaniei TV şi, mai ales, de „concluzia” de-a dreptul ordinară: „Hagi este cel mai murdar caracter pe care l-am cunoscut vreodată” Poftim, cine vorbeşte – cel care, după ce-ţi aduce dama la pat, te toarnă la TV! În mod cert, suburbana bălăcăreală se soldează cu efect opus celui scontat: pentru români, Hagi rămâne marele fotbalist Hagi, indiferent de turnătoriile de alcov. Iar Becali şi-a arătat încă odată chipul cel adevărat.
"
