Cezar STRATON

Queen.Singura vizită oficială a Reginei Elisabeta a II-a în Rusia a fost în octombrie 1994. Meniul pentru recepția organizată în onoarea Majestății Sale la Palatul Maria din Sankt Petersburg a fost păstrat. Masa a început cu borș în stil Sankt Petersburg, cu coastă afumată. Invitatul de onoare a fost apoi tratat cu aperitive rusești: clătită cu caviar, zalivnoïé (jeleu de carne sau pește), sturion cu hrean, salată Stolichny și limbă de vită. Felul principal a fost un koulibiak (plăcintă) de somon și biban de mare cu sos de caviar roșu. La desert s-a preparat un măr de marțipan umplut cu cremă; un fel de mâncare numit „Toamna de aur”.

Aiurea (ori nu!?). Salariul este o compensație ca să nu furi… Pensia este pedeapsa pentru că nu ai furat…

Meniuri ”țariste”. Țarii ruși își puteau permite cele mai exotice mâncăruri, precum lebedele prăjite cu lămâi sărate. Cu toate acestea, ei preferau adesea alimente simple – supa de varză, crupele de cereale și carnea fiartă. Petru cel Mare, țarul care a deschis „o fereastră către Europa”, a fost mai degrabă conservator în ceea ce privește mâncarea. În timpul recepțiilor oficiale, s-au servit și feluri de mâncare exotice, cu care erau obișnuiți ambasadorii și miniștrii de externe. Cu toate acestea, pentru Petru însuși, era pregătită mereu o supă de varză fermentată (shchi ), ce era întotdeauna servită foarte fierbinte, precum și terci de hrișcă, friptură de porc cu terci și ficat, carne rece cu lămâi sărate și orz cu lapte. La desert sau ca gustare, țarul era îndrăgostit de pepenele proaspăt sau sărat, iar printre fructe avea o slăbiciune pentru portocale și mere. De obicei își însoțea mâncarea cu kvas sau vin Tokay, iar înainte de cină sorbea uneori un pahar de vodcă cu aromă de anason. (Russia Beyond)

Rezon. Polițistul:– Coborâți geamul mașinii! Șoferul: – Nu pot, că se răcește vinul ăsta fiert. Polițistul: – Beți la volan? Șoferul: – Încă nu, șefu... că frige!

Portocală.”Iar seara, durdulii și-n pielea goală, / Scăpați de haine ca de o tortură, / Să facem baie într-o portocală / Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură...” (Emil Brumaru)

Repetiții.Mireasa era așa de îngrijorată de noaptea nunții, încât a făcut repetiții cu vecinul.

Pâté à la Livadia. Pateul à la Livadia este o invenție gastronomică a bucătarului împăratului Alexandru al II-lea, care oficia în Palatul Livadia, reședința țarilor din Crimeea. Pentru a-l impresiona pe Alexandru al II-lea în timpul sejururilor sale la Livadia și a-și demonstra abilitățile culinare, un bucătar al cărui nume nu îl cunoaștem a inventat o rețetă neobișnuită pentru prepararea pastei de ficat. A căptușit fundul și părțile laterale ale unei cratițe cu slănină tocată mărunt, apoi a așezat bucățile de ficat de vită și deasupra a acoperit cu ceapă tocată, a adăugat condimente - piper și cuișoare -, apoi a acoperit complet totul cu slănină și a pus vasul în cuptor. Odată gătit, a scos condimentele și ceapa din ficat și a măcinat ficatul și slănina într-un pateu fin. Împăratul a apreciat foarte mult acest preparat, motiv pentru care rețeta sa a supraviețuit până în prezent.

Unicorn. Narvalul, cunoscut și sub numele de unicorn de mare, este un cetaceu renumit pentru că deține un corn lung și ascuțit. Țarii ruși dinaintea lui Petru cel Mare erau la fel de superstițioși ca și supușii lor și, în absența unei științe medicale avansate, credeau în poțiuni vindecătoare, inclusiv în cea confecționată cu „corn de unicorn”, acel animal fabulos, necunoscut. Pudra de „corn de unicorn” a fost considerată un remediu universal: se credea că ameliorează toate bolile. În secolul al XVII-lea, acest ingredient costa chiar mai mult decât aurul! Țarii și nobilii obișnuiau să dizolve pulberea în băuturi și să o înghită. Cu toate acestea, ceea ce medicii vrăjitori prezentau ca fiind corn de unicorn era, fără îndoială, doar cel al narvalilor, care seamănă cu atributul acestui animal legendar. Șarlatanie care le-a permis să facă avere. Un alt fel de mâncare incredibil azi al țarilor ruși a fost ficatul de urs, pe care Alexandru al II-lea (1855-1881) l-a apreciat foarte mult. Vânător pasionat, el s-a opus vânătorilor „pregătite”, unde prada este plasată în prealabil într-o anumită zonă din pădure, astfel încât să poată fi urmărită cu ușurință. Alexandru prefera să se angajeze în adevărate partide de vânătoare, fiind uneori în căutarea prăzii zile întregi. În plus, îi plăcea să mănânce ceea ce a ucis, și asta imediat. Astfel, el a lăsat deoparte ceremoniile imperiale pentru a savura carne de urs sau ficat de urs prăjit pe loc, la un foc de tabără. O delicatesă pe care puțini oameni ar considera-o comestibilă și chiar puțin gustoasă. În zilele noastre, ficatul de urs este considerat otrăvitor, datorită conținutului ridicat de vitamina A, care este periculoasă în exces pentru oameni.

Rusificare.”Astăzi sunt în Bucovina 500.000 suflete, între care cel puţin 200.000 Români. Fără îndoială, dacă Bucovina nu ar fi fost deslipită de Moldova, astăzi ea ar avea o populaţie mai mică, dar aproape cu desăvârşire românească; e însă vorba că sub regimul austriac Românii s’au sporit deopotrivă cu rusnecii, restul populaţiunii pământene. Cu totul alta e soarta Moldovenilor căzuţi sub stăpânirea pravoslavnicului Ţar al tuturor Ruşilor. Pe când cei 200.000 mii Români din Bucovina formează un mic centru pentru desvoltarea vieţii româneşti, milionul de Români din aşa numita Basarabie rusească este deschegat şi ţinut cu sila departe de poporul românesc. Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voeşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigureze graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. Luând fără de nici un drept, fără de nici o justificare legitimă şi cu ajutorul celor mai urâte mijloace, partea despre răsărit a Moldovei în stăpânirea sa, Rusia, la început, făcuse ca graniţele între Moldova şi aşa numita Basarabie să fie şterse cu desăvârşire, pentru ca din Basarabia să poată înrâuri asupra Moldovei şi asupra întregului popor românesc.” (M. Eminescu)

Stil.Indiferența e un „du-te naibii" silențios!