Cezar STRATON

Motto. Feministă. ”Fetelor, care ar putea fi echivalența culinară a unui bărbat, de-a lungul vieții lui conjugale? ” Răspunsuri primite: la început e un cârnat (pentru cele mai norocoase dintre noi...chiar unul de Sibiu!), apoi, ani la rând, un gustos borș de fasole cu costiță... Iar la urmă, un cap de porc care, totuși, trebuie bine fiert și supravegheat!

Regres.”În prima parte a anilor ’40 și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România rămîne țara hranei la prețuri accesibile – vezi martorii străini, gen contesa Rosie Waldeck (și amintirile ei de la Athénée Palace din București), Ivor F. Porter (prizonier britanic pe Calea Rahovei, căruia gardianul îi aducea zilnic un prînz excelent de la cîrciuma din colțul străzii) și atîția alții. Apoi au venit cele trei calamități majore, care au nenorocit restaurația românească: seceta din 1945-’46, comunismul stalinist ca atare (1947-’60) și mai apoi concepția ceaușistă a „alimentației raționale“ – promovată de Iulian Mincu în 1978-’84 –, care au alterat (iremediabil?) rețetarele cîrciumilor și restaurantelor românești. Fiecare dintre ele ar merita o rememorare aparte. Concluzia: la acest capitol, România de azi este departe de România anului 1939. Cu mulți pași înapoi, adică.” (Adrian Cioroianu).

Delicatese(ciudate). În China se vând capete de rață fripte la grătar. Printr-o deschidere făcută în vârful craniului, le poți aspira cu ușurință conținutul. Păstrați limba păsării pentru final: se spune că ar fi o delicatesă. În sudul Asiei, sunt apreciați fetușii de găină sau de rață. Ouăle fecundate ale acestor păsări sunt păstrate la căldură 17 sau 18 zile, până când embrionul atinge un stadiu de dezvoltare destul de avansat. Puișorii, încă în ou, sunt fierți în coajă, la fel ca un ou. Degustați călduți sunt, totodată, crocanți și zemoși (cel puțin așa se spune). În Țara Bascilor se gătesc în propria cerneală puii de caracatiță, cu ceapă, usturoi și vin alb. Căutați specialități japoneze pe bază de pește? S-ar putea să vă placă ochii de ton fierți. Tot acolo, ”shiokara” prezintă un mare interes culinar: o selecție bogată de creaturi marine tăiate mărunt și scufundate într-o pastă vâscoasă de un brun-pal făcută din măruntaiele sărate ale acestor vietăți. Totul este servit crud, după o lună de fermentare anaerobă. Cei cu stomacul sensibil să se abțină! Brânza ”mișcătoare”. Brânza de Sardinia cu lapte de oaie, ”casu marzu” conține ...mii de viermi. Larvele sunt esențiale preparatului, intensificându-i savoarea. Trebuie să fie vii, altfel brânza nu e considerată proaspătă. Cei neinițiați trebuie să fie îndemânatici, astfel încât așa-zisa brânză să rămână pe pâine și să nu le fugă printre degete când iau o îmbucătură. ”Ophiocordyceps sinensis” este un curios aliment-remediu din China și Tibet, ce întărește sistemul imunitar și ajută în afecțiunile cardiace și renale. Numele este cel al unei ciuperci ca parazitează larvele unei specii de fluture. Parazitul ucide mai întâi larva și o mumifică sub suprafața solului, la 2-3 cm, apoi formează o prelungire de la capul insectei. La fel de rară și prețioasă ca trufa, ”O. Sinensis” se vindea în 2015 cu 29.000 de dolari kilogramul. În China se stropesc generos cu alcool creveții vii, înainte de a li se rupe capul și de a fi înghițiți. Cel mai dificil în cazul acestui preparat este să fie prinși în bol cu bețișoarele. Chiar...îmbătați, nu se lasă prinși prea ușor.

Antropofagie.Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, George H. W. Bush, sau Bush Senior, viitor președinte al SUA, pe atunci în vârstă de 22 de ani și pilot în armata americană, a fost cât pe ce să ajungă într-o cratiță, pe o insulă ocupată de japonezi. Abia a reușit să scape, dar alți patru piloți din escadrila lui nu au avut aceeași șansă: ficatul și pulpa unuia au fost servite ofițerilor, însoțite de generoase căni cu sake. Carnea altuia, care a fost utilizat în prealabil mai multe săptămâni pentru talentele lui de translator, a constituit apoi meniul principal pentru un banchet al întregii trupe nipone.

Canibalism(și autocanibalism). În 2003, un raport al Națiunilor Unite condamna rebelii congolezi nu doar pentru actele de canibalism comise asupra inamicilor învinși, în special o etnie pigmee, dar și pentru că i-au forțat pe supraviețuitori să-și mănânce propriile urechi și degetele mari de la picior. Cel mai mediatizat caz de canibalism de supraviețuire este cel din 1972, când un avion care transporta o echipă de rugby uruguayană, cu familii și prieteni, s-a prăbușit în Anzi. Din cei 45 de oameni, doar 16 au supraviețuit catastrofei. Izolați la 3600 m altitudine, lipsiți de apă și hrană, aceștia au fost nevoiți să consume părți de cadavre, conservate de frig. Așa au rezistat două luni înainte de a fi salvați în cele din urmă.

Țap ispășitor?Căpcăunul este un personaj transformat în vedetă în ”Poveștile Mamei Gâște” de Charles Perrault (1697), apoi în ”Tom Degețel” și ”Motanul Încălțat”. Mare amator de carne de om, căpcăunul a fost o figură simbolică foarte utilă pentru a exorciza tabu-ul deselor acte de antropofagie de la sfârșitul Evului Mediu.