Cioburi de metaforă

GHEORGHE ȘCHIOP este tipul epigramistului introvertit, înzestrat cu un umor fin, aluziv, încărcat de semnificații care așteaptă să fie descoperite de către cititor. Un tip de o modestie exemplară, preocupat să nu-i deranjeze, cumva, pe cei din jur, îndrăgit de confrați și apreciat pentru talentul și felul său de a fi. S-a născut pe 13 ianuarie 1946 în comuna Porumbacu de Jos, județul Sibiu (pe atunci județul Făgăraș), școala primară frecventând-o în satul natal. După absolvirea Liceului ,,Brukenthal’’ din Sibiu a urmat cursurile Facultății de Medicină Generală a Universității de Medicină și Farmacie ,,Iuliu Hațieganu’’ din Cluj-Napoca. A profesat ca medic, punându-și priceperea în slujba pacienților, fiind întotdeauna prezent acolo unde era nevoie de el. Astăzi este pensionar, împărțindu-și timpul între pasiunile pe care le-a dezvoltat de-a lungul unei vieți presărată cu de toate, desigur frumoasă, însă - din păcate - atât de repede trecătoare.

Scrie epigramă, fabulă, poezie, având cinci volume de autor, dar aducându-și contribuția și la alcătuirea mai multor volume colective. 

De asemenea, a apărut în mai multe antologii de epigramă și a obținut numeroase premii cu ocazia participării la diferitele festivaluri organizate în spațiul românesc. Din anul 1995 devine membru al Cenaclului Umoriștilor Sibieni ,,Nicolaus Olahus’’, precum și al Uniunii Epigramiștilor din România.

Domnul Șchiop este un pasionat de lectură, un iubitor de folclor, un mare amator de pescuit și plimbări în natură, toate aceste preocupări păstrându-l mereu în formă și pregătit pentru noi provocări. De pe meleaguri bucovinene, din partea mea și a cititorilor rubricii ,,Cioburi de metaforă’’, îi transmit domnului doctor gânduri bune și salutări prietenești, sperând într-o cât mai grabnică revedere…

ÎN CONTRATIMP

Constat, cu-al vârstei trist umor, 

Făcând bilanțul vieții mele, 

Că toate au un timp al lor

Exact când nu ai timp de ele. 

ECHITATE

În vremi de criză, demnitare, 

Cum poți egalul meu să fii? 

Tu – înglodat în bunăstare, 

Eu – îmbuibat în datorii! 

AMINTIRI DESPRE VIITOR

Iubito, preafrumos odor, 

Mă-ntreb și mult mă doare: 

În nimfa de acum ador 

Omida viitoare?!

TRIUMFĂTOR

Am ars, mereu, precum o torță, 

În focul bătăliei prins, 

S-ajung, prin câte-un tur de forță, 

Cu laurii de mare-nvins. 

POCĂINȚĂ (NEVESTEI)

Fără bani și cu rușine, 

De la ultimul bairam, 

În genunchi mă-ntorc la tine, 

Că picioare nu mai am! 

PREȚUL ORIGINALITĂȚII

Plătind speranțe-ades normale, 

Cu-al renunțării trist uium, 

Ne risipim pe-a vieții cale 

În căutarea unui drum. 

UNUI POET ERMETIC

Citindu-ți opera absurdă, 

Am intuit în dânsa cazna 

De-a creiona idei ce zburdă 

Prin mintea ce-a luat-o razna! 

VANITAS

Pe-al vieții mele drum fantastic 

M-a ispitit un vis sublim: 

Ca handicapul onomastic 

Să mi-l preschimb în toponim. 

PROASPĂTUL SOȚ

A fost o lună adorabil, 

Purtându-se fenomenal 

De tandru, de finuț, de-amabil…

Pe urmă s-a purtat normal.

OAMENI

De-ar fi la ora asta să-i 

Împarți, te-ai întrista de-ndată, 

Că-s numai răi și foarte răi 

Și oameni care-au fost odată!

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

Constantin MOLDOVAN