„Pe frontul bucovinean”

„Pe frontul bucovinean”

„Pe frontul bucovinean se dau necurmat înverşunate lupte. Ruşii, care au concentrat în acest sector al câmpului de luptă o armată de aproape jumătate de milion de oameni, încearcă necontenit să răzbată liniile noastre spre a se apropia de ţinta lor mult dorită, care este Cernăuţiul”.

„Viaţa Nouă”, Anul IV, nr. 174, 1916.

„Lăsata Secului” (II)

„Lăsata secului era prăznuită, de asemenea, prin aprinderea rugurilor. Gestul vine să arate cu limpezime originea geto-dacică şi mai veche poate a acestui ritual făcînd parte dintr-un ceremonial al cultului focului. El ar putea fi reconstituit din verietatea obiceiurilor semnalate de cercetători, ca piesele unui angrenaj. Rugurile se aprin pe înălţimi în noaptea de Lăsata secului, în jurul lor adunîndu-se toată suflarea satului pentru a petrece vîrtos, pînă în zori. În mijlocul rugului, o prăjină lungă, împodobită cu flori şi panglici albe şi roşii (sau o momîie), închipuind omul, se mistuia împreună cu rugul. Ritualul ascunde străvechi ceremonialuri cultice, de purificare prin foc, în care bănuim sacrificii umane, închinate cîndva zeului solar, spre îmbunarea acestuia. Gest firesc la populaţiile de agricultori, dezarmate în faţa secetei, care putea avea urmări catastrofale pentru toţi. De Lăsata secului, flăcăii mai învîrteau torţe deasupra capului, sugerînd mersul soarelui pe cer”.

„Magazin” (săptămînal cultural-ştiinţific independent), Anul XXXIII, Nr. 10, Sîmbătă 10 martie 1990.