„Sobe şi maşini de gătit din tablă...”

„Sobe şi maşini de gătit din tablă...”

„Muncitorii de la Întreprinderea Metalurgică <21 Decembrie> din Rădăuţi au început lucrul într-un ritm viu…Luptînd pentru traducerea în viaţă a sarcinilor trasate de cel de-al II-lea Congres al Partidului, muncitorii din secţia de bunuri de consum au produs, în prima zi de lucru a acestui an, 6 sobe şi maşini de gătit din tablă combinată cu fontă, 90 doniţe lapte, 15 cazane pentru rufe, 86 lighene tablă zincată, 800 kg. accesorii pentru sobe, 2400 stoluri etc”.

„Zori Noi”, Anul X, nr. 2529, Suceava, Joi 5 ianuarie 1956.

„Se poate construi pe ruine?”

„Există şapte guri pentru minciună şi-un gând nerostit pentru adevăr. Există urechi astupate aşteptând răspuns, există despuiaţi mândri de veşmintele lor. Simţurile au învăţat de mult lecţia. Totul e convenţie. Laşitate cu patru picioare, multiplicată, târându-se, prelingându-se - Frica. Schimbări structurale? Extreme formale ale aceluiaşi conţinut. Am tăcut destul încercuiţi de hotarul fiinţei noastre. Străjuiţi de propria conştiinţă am privit destul. E timpul facerii! Elanul tinerilor mei colegi de breaslă, nu tocmai temperat şi, mai ales, inabilitatea lor politică, necuvintele consumate în trăiri greu dirijabile, emotivitatea specifică meseriei, cum nespecific este cuvântul în singurătatea meseriei, este, cred, cel mai preţios capital ce-l avem acum...Deci, tocmai când doream să înşirăm propuneri pentru noul statut al uniunii noastre, gândit pe o bază mai democratică, am descoperit că multe din drepturile morale şi materiale ale artiştilor au existat, dar erau tăinuite, de fapt, şi manipulate preferenţial de un grup restrâns, mereu acelaşi, aflat la conducerea uniunii timp de mai bine de 20 de ani”.

„România liberă” (ziar independent de opinie, informaţie şi reportaj), Anul XLVIII, Nr. 14047 (Serie nouă nr. 13), Duminică 7 ianuarie 1990.

„Eminescu descătuşat”

„De multă vreme, comemorarea zilei de naştere a lui Eminescu ne amintea o binecunoscută imagine biblică: aceea a lui Crist răstignit între doi tîlhari. Numai că, spre deosebire de ceea ce spune mitul biblic, nu între doi tîlhari crucificaţi ca şi dînsul ne apărea poetul naţional, la fiecare 15 ianuarie, ci între doi monştri care îşi puseseră în gînd să-l răstignească ei pe Eminescu; nu doar la zile aniversare, ci oricînd, în feluri şi chipuri. Doi monştri dintre cei numiţi în Scrisoarea III cu versul <I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!>. Florăriile, sălile de conferinţe, radioul şi televiziunea, hîrtia tipografică - toate erau rechiziţionate cu luni înainte în vederea <prezidenţialelor> date ce arătau cînd a apărut pe lume hidra cu două capete. Încît, aşa fiind, greu aflau oamenii de bine cîte un colţişor milog pentru prizăritele articole de gazetă şi emisiunile de la radio ori de la televiziune - acestea sfîrşind prea adeseori prin a ieşi în lume cu gîndul şi expresia autorilor ciopîrţite, ba chiar falsificate cu cinism”.

„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 17, Duminică 14 ianuarie 1990.