Ion DRĂGUŞANUL

ZASTAVNA. În 8 august 1629, Ionaşco Grozăscul de Zastavna era martor la o tranzacţie funciară în Valeva.

În 4 mai 1637, Onciul Iuraşcovici obţine uric pentru „jumătate de sat Zastavna, partea de jos… cu eleşteu şi cu moară pe pârâul satului”, cumpărată cu 500 taleri de argint, de la răzeşii Toader, fiul Gaşirei, nepot Maruşcinei, Ionaşco Catraş, fiul Anghelinei, Ştefan, fiul Nastasiei, de la nepoţii lui Vasilie şi sora lui Erina, copiii lui Toma, nepoţi Nastasiei, de la Ion, Simion şi Tofana, fii lui Gheorghie, fratele lui Toma Coifescu, de la Cornea, Platon şi Greaca, nepoţii Maricinii, toţi nepoţii Maruşcinei şi strănepoţii lui Şteful Isăcescul.

În iulie 1641, logofătul Gavrilaş Mateiaş cumpără, cu 120 taleri de argint, „din a patra parte de sat de Zastavna, a treia parte”, de la Toader Drăghici, ginerele lui Dumitraşco Costarga, şi de la copiii lui, Irina şi Vasilca.

În 1644, Onciul Iuraşcovici, Dumitraşco din Zastavna, Iuraşco şi fratele său Nalivaicu, precum şi Grigorie Grozăvăscul, toţi din Zastavna, împart între ei părţile de moşie din Zastavna, Boianciuc şi Toutre, jumătate din Zastavna revenind fraţilor Iuraşco şi Nalivaicu, iar cealaltă jumătate, lui Grigorie Grozăvăscul. Şi tot în 1644, se aleg părţile de sat, Dumitraşco din Zastavna având, din jumătate de sat, a şasea parte, plus o moşioară de cumpărătură, din jumătate din sat, din a şasea parte, a treia parte, plus cumpărătura de la Andruşco, egală cu cealaltă cumpărătură.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… satul Zastavna, cu un heleşteu”.

În 1700, Maria, fata Gafiţii, nepoata lui Onciul Iuraşcovici, şi ginerele ei, căpitanul Ştefan Străşca, convin cu Gavril Miclescul şi nepot, prin mamă, lui Onciul Iuraşcovici, ca „a şesa parte din jumătate de sat de Zastavna” să-i rămână lui Gavril Miclescul.

În 7 august 1704, Ileana, văduva lui Iordachi Cantacuzino, vindea lui Constantin Turcul, pentru o datorie de 260 lei bătuţi a soţului ei, „jumătate de sat Zastavna…, care jumătate de sat ne-au lăsat părinţii noştri, anume Iordachi, fost mare vistiernic”.

În 21 iunie 1709, fostul mare paharnic Gavril vindea, pentru 225 lui bani gata lui Constantin Turcul jumătatea lui de sat Zastavna, „care moşie mi-a dat-o răpousatul socrul mieu, Tudosie Dubău, lui însă i-a dăruit-i moaşa sa, Cârcoaia”.

În 11 decembrie 1718, Mihai Racoviţă Vodă întărea Anitimiei, văduva lui Constantin Turcul, satul Zastavna, cumpărat de la Ileana Cantacuzino şi de la Gavrilaş Miclescul, cu 260 lei bătuţi.

În 18 ianuarie 1727, Grigore Ghica Vodă porunceşte postelnicului Şerban Cantacuzino, staroste de Cernăuţi, să cerceteze şi să judece cu dreptate faţă de conflictul ivit între Dumitraşco Calmuţchi şi Goeneşti „pentru nişte părţi de otcină din sat de Buenciuc şi din Toutri şi din Doroşiuţi şi din Zastavna şi Şişcăuţi”.

În 31 iulie 1731, Grigore Ghica Vodă trimite pe starostele de Cernăuţi, Constantin Silion, să cerceteze conflictul dintre Sandul Nalivaico şi alţi răzeşi pentru părţi de moşii în „Tăutrea şi Boenciucul şi la Doroşăuţi şi Zăstavna”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Zastavna, moşie a lui Bahmuţchi zet lui Gorei Turculeţ, „110 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi, Chifa, Grigoraş şi Pricopie, 2 dascăli, Ştefan Maţcovski şi Toader, 1 marchitan, Pascal, 2 văduve, Pelimăriş şi Petroai, 16 case pustii şi 86 birnici, şi anume: Vasili Prodan vornic, Ion morar, Ivan Lazoriuc, Petre pânzar, Hrihor Pauc, Fedor pânzar, Vasili rus, Ştefan Covrig, Hrihor Covrig, Curilo Şcarco, Dumitru Culişer, Fedor Pârzuc, Mihailo bejenar, Onofrei Cimpoeş, Timco Şăpciuc, Mihailo Prisăjnii, Iacob Iaţco, Vasili pânzar, Alecsa Paizuc, Fodor Holodii, Pavlo Harilovski, Echim Havrilovski, Hrihor Luchianiuc, Dumitru Buinovski, Ostaf zet ego, Iurco Jucovski, Vasili Chisăliţă, Andrei Rudei, Onofrei Zapalaniuc, Semen Chisăliţă, Vasili Droniuc, Hrihor Chisăliţă, Maftei Cuciurivii, Alecsa Căzacul, Ivan Iusâpenco, Vasili Luchianciuk, Vasili Cuceravii, Ştefan zet Acsentii, Mihailo Acsentii, Andrieş Iuriiciuk, Dumitraşco Bărbiiciuk, Ostafi Holii, Necolai sin Iurii, Dumitru zet Bărbăcar, Hrihor Cuciravii, Dumitru Predolob, Semen zet Măzăriş, Andrei Hniş, Hrihor Cepeli, Alecsa Gospodar, Ştefan Huţuliac, Alecsa Huţuliac, Ion Cantemir, Iacob Curiliac, Gavril Ţurcan, Hrihor nepot Ţurcan, Ştefan Iosipenco, Dumitraş Chiriluş, Ivan nepot Huţului, Andrei Ţinevski, Dănilă Ţinevski, Iacob nepot Huţului, Dumitru Ţinevski, Necolai nepot Huţului, Simion Arbure, Dumitru Harac, Petre Ţilip, Simion zet Chiriliuc, Ion Pânteleiciuk, Ion Colesnic, Timco văcar, Mihălachi Ţurcan, Andrieş Chirilciuc, Ion Ţurcan, Toader Ţurcan, Anton Dămian, Iacob Mariniuk, Ursachi dejmar, Simion zet ego, Ion Georgii, Petro Prişco, Ion Brişco, IvanBordian, Pilip rus, Iacob Sfintun şi Fedor Boiko.

În epoca Bucovinei istorice, Zastavna devine un important centru economic, datorită evreilor. Marcu şi Max Fischer aveau, la Zastavna, o fabrică de zahăr, o alta de băuturi alcoolice, o moară cu motor cu aburi. Hersch Weissglas şi fiul său, Siegmund Weissglas, stăpâneau întinse moşii în Zastavna şi în Vilauce, moştenite, ulterior, de Nora Gutherz. Other estate owners were Mordko Korn, who owned the estates Szypenitz, Alt und Neu Werenczanka, Perzelowka and Draczinetz; Marcu and Dr. Max Fischer, the owners of six estates; Kisiel Socal: Emanuel Baumann; Janku Fisher; Bernhard Korn; Leon Korn; the scholarly rabbi's son Babad; Simche Bartfeld; Aron Hager and Mendl Jekeles. Alţi evrei din Zastavna, cu mari proprietăţi funciare au fost Mordko Korn, proprietar în Şipeniţ şi în Dracineţ, Janku Fisher, Bernhard Korn, Leon Korn, Simche Bartfeld, Aron Hager şi Mendl Jekeles.

Biserica Sfântului Nicolai din Zastavna a fost construită în 1898, pe locul unei bisericuţe vechi, care avea, în 1843, 1.767 enoriaşi, dar fără paroh, postul fiind vacant, patron bisericesc fiind Wartan Wartarasiewicz. În 1876, patron bisericesc era Severin de Wartarasiewicz, păstor celor 2.726 enoriaşi fiindu-le parohul Titus Tomiuc. În 1907, patroni bisericeşti erau evreii Mortko Korn şi Hersch Weissglas, paroh fiind Cornel Nicorovici, născut în 1838, preot din 1863, paroh din 1865, iar cantor, din 1904, Mihail Dziubek, născut în 1880.

Din 1786, la Zastavna funcţiona o şcoală moldovenească trivială, cu 6 clase[2].