Ion DRĂGUŞANUL

POIENI-SOLCA. Cătun al satului Botoşana (partea de apus a satului, în 1785), Poieni-Solca a fost cumpărat, odată cu Botoşana, de Ştefan Tomşa, cu „700 galbeni de aur, de la fete de boer, anume Nastasie, fata Micăi, nepoată Răcătoaei, şi de la alte rude a ei”, în 25 octombrie 1615, şi „dat sfintei mănăstiri Solca”, după cum precizează condica lui Vartolomei Mazeran.
Biserica Naşterii Maicii Domnului din „Poienile” a fost construită în 1816, sfinţită în 1817 şi restaurată în 1872. În 1843, postul de paroh era vacant, numărul enoriaşilor fiind 691. În 1876, când biserica avea 1.220 enoriaşi, paroh era Michael Nedelco. În 1907, paroh era Samuil Sauciuc, născut în 1862, preot din 1890, paroh din 1897, cantor fiind, din 1897, Andrei Slevoaca, născut în 1867.
Din 1887, avea să se deschidă, la Poieni-Solca o şcoală cu 4 clase, dar după o poveste ciudată, pe care o voi relata¹.
În 1835, se stabilesc la Poieni câţiva colonişti germani şi câţiva evrei.
„Sosind timpul să se ridice şi în Poieni o şcoală, antistele comunal a ţinut sfat mare, în urma căruia a strâns de la săteni 1.500-2.000 florini. Paralele acestea li se părură cârmuitorilor comunali prea puţine, de aceea se făcu un împrumut de 1.000 florini din fondul şcolar al ţării, cu îndatorirea de a plăti, în 10 ani, câte 100 florini pe an îndărăpt, fără procente.
Se născu întrebarea: unde să se facă şcoala?
Profesorul de Universitate, Drul Ion alui G. Sbiera a dăruit, mai nainte, încă din al său, 20 de prăjini de loc, anume să se ridice pe el o şcoală comunală, care să fie aproape şi de preot, şi de biserică.
Fruntaşii comunali au ignorat, însă, dania, preferând să cumpere, printr-o licitaţie trucată, o sfoară de pământ, în capul satului, rămasă după o văduvă, plătindu-se pe acel petic de pământ 800 florini. Şi, deşi s-a strâns piatră prin muncă obştească, s-au întocmit acte fictive de plată „câte 15 florini stânjenul”; şi, deşi s-au luat bârne, tot prin muncă obştească, din pădurea statului, iarăşi s-au făcut acte fictive de „câte 3 florini bucata”. Apoi s-au tocmit meşteri de la Solca, cu 650 florini, „ca să dee gata şcoala”. Într-un an, din cei 3.000 florini „din lădiţa comunală” n-a mai rămas nici măcar un crucer, şcoala era doar parţial încropită, iar preceptorul da năvală peste săteni, ca să strângă banii datoraţi fondului şcolar al ţării.
Şi, astfel, la Poieni-Solca, în toată vara anului 1888, puteai auzi oamenii murmurând „că şcoala este sărăcia noastră”².
În 1890, comuna Poieni avea 1.500 locuitori, primar fiind Dimitrie „Todoraş din Poieni (care) ar fi votat pentru Doctorul Beilich”, în 1894, cu ocazia alegerii medicului de ocol al Solcii. Paroh era George Popescul.
Sătenii din Poieni participau, de regulă, şi la alegerilor în comitetul comunal din Solca, precum cele din 21, 22 şi 23 Martie nou 1910, când Corpul II – Poieni, avea ca reprezentanţi comunali în Solca pe românii George Mihailescu, Mihail Cortubaş, Vasile St. Colţuneac, George Şulschi, Andreiu Băloş, pe germanul Iosef Filipp  şi pe evreul Pinkas Zwecker.
O listă de subscripţie pentru biserica ortodoxă din Cacica, din noiembrie 1891, susţinută de „Georgi Popescu, paroch în Poieni” şi de soţia lui, Fevronia, cu care avea trei copii, pe Valerian, Eugenia şi Olga, cuprinde următoarele nume de săteni: cantorii Iacob Ivaniuc şi Andreiu Slevoacă, epitropii bisericeşti Dimitrie alui Gavril Toderaş şi soţia acestuia, Elena, şi Ion Incanu, Ion Hanţescul, Ion alui Pavel Flutur, Onofreiu alui Ştefan Buburuzan, Niculaiu alui Georgi Buburuzan, Georgi Moroşan, Petru şi Zenovia Fucanu, Georgi Filimon, Ion alui Nichita Albu, Onofreiu alui Gavril Flutur, Alexie Lazareanu, Casian alui Dimitrie Hojbotă, Niculaiu alui Artemie Incanu, Domnica, soţia lui Gavril Incanu, Ion alui Grigori Ilişoiu şi soţia lui, Csenia, Vasile Ilişoiu, Vasile alui Nichita Buburuzan, Domnica, văduva lui Ştefan Flutur, Ion alui Artemi Leşanu, Vasile alui Toader Leşanu, Leonti Hojbotă, Maria alui Petru Buburuzan, Samoil Radu, Domnica, soţia lui Simion Buburuzan, Florea Filihoiu, învăţătorul Vichenti Ianovici, Maria, văduva lui Dimitrie Toderaş, Floarea, soţia lui Petru Buburuzan, Constantin Slevoacă, Onofreiu alui Vasile Galeş, Artemi Incanu, Paraschiva, soţia lui Vasile Lazareanu, Irina, soţia lui Alexa Buburuzanu, Georgi alui Vasile Flutur, Pantelimon Incanu, Alexa şi Domnica Hojbotă, Samuil alui Vasile Flutur, Vasile alui Georgi Hojbotă, Constantin Lazareanu, Petre alui Simion Galeş, Domnica alui Petru Galeş şi Filip Galeş³.