Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Intrarea PSD la guvernare în toamna anului trecut a fost explicată public ca fiind o decizie ce ţinea mai mult de starea naţiunii şi de perspectiva instalării unei crize financiare şi mai ales economice profunde. Dincolo de această explicaţie, pe care o consider ca fiind cea adevărată şi firească, au mai stat ţi alţi factori care au împins, până la urmă, PSD în braţele PD-L, sub privirea blândă a lui Traian Băsescu. Aşteptarea de 4 ani pe băncile opoziţiei, dar şi dorinţa unor persoane de a ocupa funcţii publice în aparatul de stat central şi local au contat în decizia luată la finalul anului trecut. În noaptea alegerilor, am fost printre puţinii care s-au exprimat că ar fi mai bine să rămânem în opoziţie, dar ştiam încă de atunci că momentul principal va fi alegerea noului preşedinte al României, moment de care va depinde soarta partidului, dar şi soarta oamenilor obişnuiţi.
Însă, trecând peste credinţele personale, la acel moment nu exista o altă soluţie. PNL-ul a refuzat anunţarea unui protocol de colaborare parlamentară cu PSD, care ar fi dat o majoritate lejeră, iar rămânerea în situaţia de partid de opoziţie ne-ar fi limitat posibilităţile de a rezolva măcar o parte din promisiunile electorale pe care le-am făcut, şi în baza cărora am şi fost votaţi.
Ce s-a întâmplat până acum, în cele aproape 3 luni de când guvernăm împreună?
Trecând peste faptul că e greu de crezut că în 80 de zile s-ar fi putut schimba multe (chiar dacă Jules Verne făcea ocolul pământului), totuşi, dominanta acestei coaliţii a fost pornirea greşită în majoritatea proiectelor guvernamentale. Atâtea crize de sistem, de la interne, la sănătate şi chiar securitate naţională nu au mai fost observate niciodată într-un interval de timp atât de scurt.
Colac peste pupăză, România intră din nou în logica electorală, datorită iminenţei campaniei pentru alegerile europene şi datorită începerii bătăliei pentru palatul Cotroceni.
Am reuşit, pe de altă parte, să ne impunem câteva teme sociale, care într-o altă conjunctură politică ar fi fost lăsate de izbelişte. În primul rând ar fi vorba de pensia socială minimă garantată, care va fi introdusă de la 1 aprilie şi va fi în cuantum de 300 RON şi care urmează să fie majorată cu 50 RON de la 1 octombrie.
Aş putea aminti de reforma din zona sănătăţii, unde ministrul Bazac face o figură bună şi reuşeşte să redea speranţa într-un viitor mai bun pentru sănătatea publică, introducând şi subvenţionarea cu 90% a medicamentelor pentru pensionarii cu venituri de sub 600 RON.
Educaţia şi agricultura au încă probleme mari, în aceste domenii fiind şi cele mai mari aşteptări electorale, fiind două zone în care lipsa de organizare din timpul guvernării trecute, ca să nu spun reaua intenţie, au condus la blocarea accesării fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii, inclusiv subvenţia europeană pe terenul agricol, dar şi la menţinerea unui climat de incertitudine în ceea ce priveşte rolul şcolii pentru societatea modernă românească.
Ce va urma de acum încolo? Aş vrea să ştiu şi eu, dar nu pot decât să fac câteva supoziţii, pe baza unor scenarii vehiculate în anumite cercuri.
1. Ieşirea PSD de la guvernare nu poate fi făcută unilateral de către noi, pentru că ne-am asumat răspunderea pentru scoaterea ţării din criză, însă, în funcţie de rezultatul alegerilor pentru şefia PNL, Traian Băsescu ar putea lua decizia de a scoate PSD din guvern şi ar putea încerca formarea unei noi Alianţe DA.
2. Ieşirea PD-L de la guvernare nu ar surprinde pe nimeni, PD-ul a făcut acest gest întotdeauna când s-a aflat la guvernare, şi în 1998 şi în 2007.
3. Continuarea guvernării în formula PSD - PDL este cea mai probabilă situaţie, ţinând cont de dificultăţile de moment legate în primul rând de criza bugetară, dar şi de posibilitatea accesării unui împrumut extern fără precedent de la FMI şi Uniunea Europeană.
Dacă luăm în calcul şi ultimii indicatori măsuraţi în ceea ce priveşte alegerea viitorului preşedinte al României, care arată că Traian Băsescu nu are nici o şansă să câştige un nou mandat din primul tur, cred că pot să apară şi altfel de scenarii, mai mult sau mai puţin surprinzătoare, aşa cum ne-a învăţat până acum preşedintele în funcţie.
Cât despre PSD, şansa noastră de a prelua şi mandatul de preşedinte al României există şi nu este lipsită de importanţă, depinzând în mod direct de evoluţia politică următoare, şi implicit de rezultatul pe care PSD îl va obţine la alegerile pentru Parlamentul European. Nu ştiu dacă am făcut bine ceea ce am făcut până acum, însă avem posibilitatea să aflăm în curând lucrul acesta de la alegătorii români - cei care vor decide soarta României în acest an. Sunt convins de un lucru, şi anume că drumul României va fi unul mai bun dacă din toamna acestui an Traian Băsescu va părăsi fotoliul pe care îl ocupă în prezent. Nu spun doar eu, sunt din ce în ce mai mulţi cei care îşi doresc un alt fel de preşedinte şi un alt fel de reprezentare a statului român, înăuntrul şi în afara naţiunii.
