Google
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
SHOPPING CITY SUCEAVA - Masha si Ursul
 
luni, 16 mar 2009 - Anul XIV, nr. 61 (4047)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6599 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1469 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook

Podu Coşnei

Părintele copiilor orfani şi săraci

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Click aici pentru VIDEO
Într-o lume în care copiii aflaţi în suferinţă sunt cel mult compătimiţi şi de puţine ori ajutaţi, am întâlnit, în zona de munte, pe drumul naţional 17, ce duce spre Ardeal, la Podu Coşnei, un preot care şi-a propus să facă ceva concret pentru copiii orfani şi cei săraci, care trăiesc adevărate drame în familiile din care fac parte.

Părintele Mihai Negrea, cel care se îngrijeşte, din 2006, de Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” - Podu Coşnei - a înfiinţat un centru pentru copii orfani şi copii săraci şi astfel a devenit „peste noapte” tată pentru câţiva copii greu încercaţi de viaţă.

 

Copii orfani, crescuţi în şura casei

Patru dintre copiii „adoptaţi” de părintele Negrea sunt fraţi şi provin dintr-o familie foarte săracă din Podu Coşnei. Mama acestor copii a murit în urmă cu şapte ani, iar copiii au rămas în grija tatălui. Cel mai mic dintre fraţi, Alex, are 9 ani, şi nu şi-o aminteşte pe cea care i-a dat viaţă. Tatăl copiilor are grave probleme de sănătate şi nu poate să-şi întreţină copiii. De multe ori, îşi aminteşte părintele Negrea, copilaşii veneau la mănăstire doar pentru o supă caldă.

„Mi-au povestit că au dormit în şura casei, în frig, au umblat desculţi şi au stat zile întregi fără hrană. Mi-a fost milă de ei. M-am gândit că la mănăstire le-ar fi mult mai bine. Am început să mă gândesc să fac un centru pentru copii orfani şi săraci, care îşi pierd copilăria în greutăţi şi mizerie”, ne-a povestit părintele Negrea.

 

La 9 ani, un copil vrea să se facă „părinte”

Romulus şi Remus au 14 ani şi sunt gemeni. Ei urmează cursurile Şcolii Speciale din Câmpulung Moldovenesc. Vin la mănăstire la sfârşit de săptămână, unde se întâlnesc cu fraţii mai mici, Ioana, în vârstă de 12 ani, şi mezinul, Alexandru, de 9 ani. La mănăstire, copiii au tot ce le trebuie, sunt urmăriţi zilnic la lecţii, pentru că cele două surori de la mănăstire, dar şi călugării, s-au retras acolo pentru a face fapte de caritate. Alex ne-a spus că el vrea să se facă „părinte”. Întrebat de ce, el ne-a răspuns foarte simplu: „vreau să fiu bun cu copiii, ca părintele Mihai”. Oricine vizitează acest centru, poate să vadă bucuria de pe chipul acestor copilaşi şi ataşamentul lor faţă de salvatorul lor, părintele Negrea.

 

Centru social cu bani de la prieteni

Cu sacrificii, bătând din poartă în poartă, la prieteni, cunoscuţi, sponsori din zonă, la birourile oamenilor politici, părintele Negrea a reuşit, ca în doi ani de zile, să facă un centru pentru şase copii orfani şi săraci din zona Dornelor. A captat apa potabilă, a mutat clopotniţa, a amenajat o sală de mese, bucătărie complet utilată şi dormitoare pentru copii, câte doi în cameră, cu baie, aşa cum cer normele europene.

Copiii au televizor, calculator, jucării, o mică bibliotecă, în fiecare cameră. Din holul centrului social se poate intra direct în paraclisul care poartă hramurile „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” şi „Sf. Gheorghe”, construit tot de părinte, în aceşti doi ani de stăreţie, sprijinit şi de obştea de la mănăstire, din care fac parte încă patru călugări.

 

Copii a căror mamă este la închisoare

Ceilalţi doi copii care sunt îngrijiţi de părintele Negrea la mănăstire au trecut printr-o traumă foarte mare, la începutul acestui an. Mama celor doi fraţi, o fetiţă în vârstă de 5 ani şi jumătate şi un băiat în vârstă de 16 ani, se află în penitenciarul Botoşani, după ce şi-a omorât cel mai mic copil, de doar trei luni, într-un exces de furie, pentru că plângea prea tare. Femeia riscă să stea după gratii între 15 şi 25 de ani.

Florentina sau „Racateţ”, cum o alintă părintele Mihai, este o fetiţă firavă, sensibilă, care s-a împrietenit imediat cu ceilalţi copii aflaţi la mănăstire. Părintele ne-a spus că a luat aceşti copii sub ocrotirea sa pentru a trăi şi ei ca într-o familie.

„L-am convins pe băiatul cel mare să-i trimită, lunar, alocaţia lui mamei, la închisoare, pentru a avea şi ea un bănuţ. La mănăstire ei primesc absolut tot ce le trebuie. Copiii trebuie să ţină legătura cu mama naturală, pentru ca atunci când ea va ieşi din închisoare, copiii să o accepte, să o ierte, pentru că este mama lor. Chiar vreau să pledez, alături de fiul ei, pentru a nu fi decăzută din drepturile pământeşti sau măcar să aibă posibilitatea să-şi recâştige copiii, după executarea pedepsei”, ne-a explicat părintele.

 

Necesitatea extinderii centrului pentru copii 

În fiecare zi, copiii din centru sunt duşi cu maşina la şcoală sau grădiniţă. Nu pleacă nici unul fără lecţiile făcute, fără pacheţel şi un bănuţ de buzunar. Preotul le-a adus şi câte un căţel, câteva pisici, de care fiecare copil trebuie să aibă grijă. Copiii sunt antrenaţi în treburile gospodăreşti ale mănăstirii, pentru a se simţi utili, exact ca într-o familie.

Din păcate, centrul construit de părinte este mult prea mic pentru câte solicitări are, pentru toţi copiii care ar avea nevoie de ajutorul părintelui. De aceea, el vrea să extindă centrul, să-l facă măcar pentru 18-20 de copii, dar încă nu are materiale de construcţie.

Sunt multe familii şi chiar primării care îl sună pe părinte pentru a-i cere ajutorul. Îi cer să mai primească câţiva copii în centru, dar capacitatea acestuia nu-i permite. Părintele nu le spune nu, doar îi amână, ajutându-i în schimb cu alimente, până când, spune el, va putea să mărească spaţiul de cazare pentru copii.

 

27 de familii sărace primesc alimente de la mănăstire

Dacă pentru „orfanii” părintelui se întocmesc lunar fişe individuale, unde se trece meniul, caloriile pe care le consumă zilnic, starea de sănătate, pentru alte 27 de familii necăjite, care îşi cresc copiii în greutăţi, părintele are alte dosare, în care face liste cu alimentele pe care le trimite lunar acestora.

„Dacă, deocamdată, nu pot să-i primesc pe acei copii necăjiţi la mănăstire, le trimit familiilor, lunar, acasă, alimente: ulei, zahăr, făină, lapte şi multe alte produse, pentru a reuşi să-şi crească copiii. Pe viitor, dacă Dumnezeu ne va ajuta, cu spijinul oamenilor cu suflet, vrem să mărim centrul pentru copii, iar acelor familii sărace să le ducem, zilnic, o masă caldă”, a mai completat părintele.

 

Voluntariat

Opera de binefacere începută de părintele Mihai Negrea la Podu Coşnei n-ar putea fi posibilă fără voluntariatul făcut de câţiva medici şi psihologi din împrejurimi. Surorile care pregătesc mâncarea pentru copii, le spală şi le calcă hăinuţele, le pregătesc pacheţelele pentru şcoală sunt persoane care fac totul din inimă, dezinteresat. Proiectul părintelui este sprijinit şi de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava.

Este momentul ca cei din afara mănăstirii, oameni care au posibilităţi financiare, să dea o mână de ajutor pentru extinderea centrului pentru copii orfani şi săraci de la Podu Coşnei. Poate aşa vom vedea mai puţini cerşetori la colţ de stradă, mai puţini copii analfabeţi şi mai multe zâmbete pe chipurile unor copii maturizaţi înainte de vreme.

 

Istoria Mănăstirii „Sf. Petru şi Pavel”

Mănăstirea „Sf. Petru şi Pavel” a fost înfiinţată cu 85 de ani în urmă, în anul 1924, când Fondul Bisericesc de la Cernăuţi deţinea în zonă o importantă suprafaţă de pădure. În 1956, când s-a declanşat o campanie împotriva Bisericii, mănăstirea de la Podu Coşnei a fost desfiinţată, dar nu dărâmată. Ea s-a degradat odată cu anii. După 1989, au existat câteva iniţiative de a pune din nou pe picioare mănăstirea, dar acestea au eşuat. La mănăstire şi-au găsit loc de rugăciune câteva măicuţe, în anul 1992, dar din cauza situaţiei materiale critice, ele au plecat. A venit şi un preot, a stat 6 luni şi şi-a văzut şi el de drum. Mănăstirea avea nevoie de fonduri pentru investiţii. Din anul 2006, când părintele Mihai Negrea a fost trimis de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, să pună pe picioare această mănăstire, se văd şi roadele.

 

„Toată viaţa am făcut ce am simţit!”

Părintele Mihai Negrea a construit, de-a lungul timpului, mai multe biserici, paraclise, case parohiale, clopotniţe. În ultimii ani, a slujit ca preot militar la Unitatea de vânători de munte din Vatra Dornei. Printre cele mai recente construcţii ale părintelui au fost o biserică la Broşteni, în incinta spitalului din localitate, şi la Roşu, în incinta cazărmii unde a slujit ultima dată.

Întrebat de ce a luat-o de la capăt, iar construcţii, iar greutăţi, mai mult - responsabilitatea îngrijirii unor copii necăjiţi, părintele ne-a spus că „toată viaţa am făcut ce am simţit”.

Ne-a spus că a tras o linie, a făcut un bilanţ şi a ajuns la concluzia că mai are de făcut unele lucruri care să-i bucure sufletul, să-l mulţumească pe interior. Poate de aici a venit şi ideea înfiinţării unui centru pentru copiii oropsiţi de soartă. Pentru a-şi duce la bun sfârşit proiectul caritabil, părintele are nevoie de sprijinul nostru, al tuturor, dar mai ales al oamenilor cu potenţial economic.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Părintele copiilor orfani şi săraci.
 Vizualizări articol: 3176 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.64/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.6 din 22 voturi
Părintele copiilor orfani şi săraci4.6522

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Exista si preoti adevarati. trimis de
(16 mar 2009, 16:41:10
Daca Parintele Negrea exista si mai exista macar cateva sute ca el, atunci nimic nu-i pierdut. Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca putere si ajutor, pentru a sprijini acesti copii. Pentru necrestini, atat va spun: Daca Dumnezeu nu exista si eu am crezut, n-am pierdut nimic, daca Dumnezeu exista si eu am crezut, am castigat totul.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei