Poetul peruan exilat în ultimii cincisprezece ani ai vieţii sale la Paris, a cărui ingratitudine a cunoscut-o cu prisosinţă, şi-a cucerit abia post-mortem gloria pe care restrânsa, dar prodigioasa lui operă i-o conferă de drept. Cunoscut la noi în ţară prin traducerea primului său volum, „Heralzii negri” (de către împătimitul hispanist Mihai Cantuniari), Vallejo (1892-1938) este, în ciuda sintaxei criptice uneori, purtătorul unui mesaj atât de zguduitor uman, încât viziunile lui conving şi covârşesc totodată sensibilitatea oricărei limbi. Depăşind ismele de orice coloratură (deşi contemporan cu ele), sfidând orice fel de retorică prin capacitatea lui extraordinară de a sfâşia emoţia, abandonând moliciunea ironiei în favoarea imprecaţiei caustice şi jocurile formei în folosul lirismului brut, clamând incertitudinea paradoxurilor sângerânde ca nişte schelete ecorsate, ca nişte vieţi mutilate - poezia lui Vallejo pare a ţâşni nemijlocit dintr-o scăpărare dură şi singulară, dintr-un cutremur spiritual; de altfel, „Piatra neagră pe o piatră albă” se intitulează unul din cele mai cunoscute texte ale sale, în acelaşi timp testament poetic.
Sursa: www.ishop.ro