Doru POPOVICI

Finalurile de campionate, indiferent despre care din ele este vorba, au o foarte pronunţată trăsătură comună: se fac blaturi într-o veselie, la vedere, fără nici o teamă de eventuale consecinţe, existând parcă un fel de consens în direcţia asta. Chestiile vechi, de tipul "mani pulite", cu procurori parcă veniţi din serialul "Caracatiţa", cu arestări de ordinul zecilor, cu titluri de campion anulate şi retrogradări până prin ligile a 3-a sau chiar a 4-a, cu sinucideri ale unora dintre protagonişti etc., par poveşti din altă epocă. Operaţiunile despre care vorbesc au avut loc în vremuri în care parcă nici casele de pariuri nu erau ceea ce sunt astăzi, şi în nici un caz nu sponsorizau la vedere, cu numele imprimate pe tricourile combatantelor, aşa cum vedem acum, mai ales la echipele de top din campionatele importante. La noi, dacă tot nu existau case de pariuri, blaturile se făceau la mica înţelegere, prin intermediul "cooperativei", de regulă la reciprocitate şi în dauna unor fraieri care chiar dacă jucau binişor, tot se trezeau la coada clasamentului şi retrogradau în cele din urmă. De nu ştiu câte ori am auzit că se analizează, se anchetează, se caută probe, se una-alta, dar în final nimeni n-a păţit nimic, exceptând cazul Becali, care de fapt nici n-a fost blat! Atunci când se stabilea blatul, cooperatiştii aveau măcar bunul-simţ să-i bucure pe papagalii din tribune, care dacă tot plătiseră bilet, atunci măcar să se bucure de spectacol, de goluri adică, drept pentru care scorurile erau 2-5, 4-3, 6-2 şi altele asemenea. Alaltăieri, am văzut la televizor un meci între Botoşani şi Timişoara. Impresia lăsată a fost că Botoşani nu voia să înscrie. Iar Timişoara nu putea. Per total, a fost un fel de blat care însă nu-i ajută foarte tare pe cei cu mare nevoie de puncte, timişorenii. Cred însă că botoşănenii s-au temut să întindă coarda şi s-a convenit doar la un egal. Partea nasoală e că spectacol n-a fost deloc, ratările cu intenţie fiind de-a dreptul penibile, din situaţii în care era infinit mai uşor să dai gol decât să ratezi. De ce n-or fi făcut 3-3 mi-e foarte greu să înţeleg. Oricum, blaturile de azi e clar că sunt infinit mai urâte decât cele din vremurile lui Tata Jean, Dumnezeu să-l odihnească!, şi Pinalti, fi-i-ar pârnăile uşoare, că mai are de făcut!