Dinu Olăraşu: Vamă

Noua carte de poezie a lui Dinu Olăraşu, cu care vă veţi putea întâlni, cu ocazia lansării ei la Suceava, miercuri, 24 noiembrie, ora 14, la Muzeul de Ştiinţele Naturii, întregeşte opera lirică a renumitului cantautor folk, care mai are în palmares şi cărţile de poezie: „Dăruit eternităţii pe fereastră” (1984), „Traficul de transparenţă” (1997), „Frenetic” (1998), „In” (2001), „Caietele verii”, „Caietele toamnei”, Caietele iernii” şi „Caietele primăverii” (2003-2004).

În faţa sucevenilor, Dinu Olăraşu se va prezenta cu o adevărată „baladă a spunerii de moarte” (cântă magistral renumitul poem al lui Mircea Streinul), dar în trăire proprie, esenţializată până la ultima zvârcolire a cuvântului: „abia atunci au rost cuvintele / când gura mea se-nchide / pentru totdeauna / asta-i o jumătate / cealaltă luaţi-o voi / când cade luna”.

Dinu Olăraşu, „paznic la pietre”, dar unul care conştientizează că „oamenii sunt spaţii triste” şi că „o cruce e numele / de dus”, ridică ochii spre cer („eu traversam un popor”) şi trăieşte năvalnic şi copleşitor bucuria vieţii, deşi „înaintea mea e un cântec / umblu sau trec” („e ca aratu prin cer / prin ceru de ieri”), „iar noaptea pune vamă / de ce mă / de ce”, deşi fiecare dintre noi „e atârnat de frânghiile nopţii”, în întunericul acela, pe care îl putem numi şi moarte, şi necunoaştere, şi irosire, doar ştiutorul de moarte putând auzi, aidoma ierbii, „cum urcă ploaia”. Şi asta pentru că, deşi Dinu Olăraşu refuză să o spună explicit, poetul are o altă dimensiune aparent stranie, poetul „e un loc în lume / unde exact acum / talpa lui Dumnezeu / se odihneşte” (într-o reformulare: „ce dacă zbor / poate sunt un popor / prin care chiar visează / Dumnezeu” – deci cu trimitere mai directă spre ceea ce Mircea Streinul numea ca fiind „poeticescul neam”).

„Ca o pasăre / cu oasele pline de cer”

Înţelept, deci refuzând întrebările şi răspunsurile axiomatice, dar exprimându-şi nostalgiile astrale (în fond, ce altceva este metafizica?) cu firescul oricărui gest pământesc („am arat ziua întreagă prin cer / cu plugul gândirii mele / doar aer / aer curat / apoi am stat ca un ţăran / la marginea locului / şi-am privit plugul soarelui”), Dinu Olăraşu ştie că este „cumplită treabă / să spui tot / într-un cuvânt / şi după / să vină vântul / şi să-l ducă”, într-o lume-civilizaţie-istorie, în care nimeni nu poate şti „care sunt morţi pe-aici / care sunt viii / care-i adevărat şi care kitsch”, deşi însingurarea poate oferi un răspuns, poate ademeni cu o aparenţă: „am rămas numai noi / să ţinem cerul deasupra”. Şi asta pentru că „aşa-i poetul / câine / înaintea lui păşind / întotdeauna”, menirea creatorului fiind veşnicul îndemn spre meditaţie şi închinare: „închină-te omule bine / apleacă-te-adânc spre pământ / să intre pământul în carne / tăcerea să treacă-n cuvânt / închină-te omule blând”.

Dinu Olăraşu, ultima rubedenie a lui Nichita Stănescu (cel care îl preţuia şi ca poet, şi ca autor şi interpret de muzică folk), a descins la Suceava, ca poet, în urmă cu câteva decenii, când s-a numărat printre laureaţii Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”. Acum revine, dar pentru prima dată cu o carte a sa de poezie, cuvântul editorului subliniind, în metrica sacramentală a cântecului său, cum că „dinu olăraşu / culege / discret /infinit / prin vama din cuvinte / cu suflet covor / înainte / pentru cine vrea / să calce / dar mai ales / să asculte / şi să ia aminte”.

Cântec şi poezie cu Dinu Olăraşu

Discografia lui Dinu Olăraşu cuprinde albumele „Pur şi simplu” (Tempo Music 1998), „Vizavi” (Intercont Music 2001), „Altcumva” (Cat Music 2006) şi „Câmpia lucrurilor bune” (Jurnalul Naţional 2006), piesele care vă plac urmând să vi le cânte cu ocazia lansării cărţii sale de poezie „Vamă”, cartea lui, ca şi cele două volume (1.020 pagini) din cartea subsemnatului, „Povestea aşezărilor bucovinene”, reprezentând închinarea noastră în faţa memoriei lui Mircea Streinul, cu ocazia Zilei Bucovinei, sărbătorită în devans.

Ca muzician, Dinu Olăraşu este creatorul care descoperă poezia în desăvârşirea sa, piesele lui şi, implicit, versurile lui fiind cântate şi de „Pasărea Colibri”, şi de Alexandru Andrieş, dar şi de trupa A.S.I.A. În palmaresul lui Dinu Olăraşu se află şi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, dar şi Premiul pentru cel mai bun cântec folk, „N-ai nevoie de foarte multe…”, acordat de Radio România, dar, dincolo de toate, Dinu Olăraşu rămâne o ardere cosmică, poetul unei tulburătoare metafizici, un neastâmpăr predestinat, care ni se va arăta, la jumătatea săptămânii viitoare, aşa cum este, adică tulburător şi dumnezeiesc.