Lucian AVRAMESCU

Una dintre cele mai cinice declaraţii politice, pe reţetă nazistă, aparţine figurantului Boc, cel care joacă, acţionat prin sfori şi telefoane, rolul de premier. Explicând el, în intimitatea unui conclav de partid, cum proiectează bugetul pentru anul viitor şi cum se va descurca cu banii, banii rămaşi, fireşte, după ce este îndestulată camarila, a zis că ia în calcul decesul unuia din şapte pensionari. Cum avem vreo 6,5 milioane de pensionari, în anul următor, conform previziunilor Guvernului Băsescu–Boc ar trebui s-o mierlească aproape un milion, slăbind presiunea asupra bugetului. Măi găoază politică, era să zic, furat de exemplul de limbaj prezidenţial, măi cosaşule cu gluga morţii pe cap, dar dacă nu „ies din sistem” (aşa se cheamă, codificat, moartea pensionarilor) un milion de moşi şi de  babe? Moşi şi babe care nu prea apucă 70 de ani. Dacă unii, prin voia Domnului, mai scapă? Dacă Dumnezeu nu ascultă planificarea ta criminală şi le mai lungeşte zilele unora? Poetul Păunescu a ciupit doi ani de pensie, murind la 67 de ani. Unii mor  chiar înainte de a apuca pensia la care au cotizat zeci de ani. Plata cotizaţiei de o viaţă de muncă pentru o iluzorie pensie este cea mai mare,  jegoasă tragere pe sfoară a salariatului român, cu cea mai mică speranţă de viaţă din Europa. Este cea mai mare porcărie statală. Nu eşti, cu toate astea, mulţumit, Bocule. Bagi în planificări un procent anual de morţi. Unul din şapte, zici. Proiectezi sicrie. Dar dacă nu murim unul din şapte, ci doar unul din zece, ce te faci? Tai iar lefurile, tai iar pensiile?  Dacă unii dintre noi mai au zile (vorbesc de pensionari, eu încă nu sunt) ce ne faci? Ne grăbeşti moartea doar prin micşorarea pensiilor, prin amputarea dreptului la doctorii sau ne dai direct un hap cu stricnină pentru a nu strica managementul guvernamental şi pentru  a limpezi tranşant lucrurile? Tu ziceai că trebuie să tăiem dintr-o dată coada pisicii. Pisica bugetofagă e, înţeleg, bietul pensionar care, iată, a intrat în inteligentul tău mecanism guvernamental al planificării. Dacă fără mâncare şi fără doctorii câte unul se încăpăţânează să trăiască, tuşind şi horcăind şi scuzaţi, băşind, în vreo mansardă neîncălzită, ce faci? Trimiţi, Băsesculeboc, trupele speciale cu pistolul?

Sunt de ceva vreme pe lumea asta, dar n-am citit şi n-am auzit încă, fredonat ca un cântec de haiducie schiloadă cu cureaua lată, ceva mai oribil şi odios. Mizăm pe moartea (”ieşirea din sistem”) a aproape un milion de pensionari la anul. Calculele guvernamentale sunt, zici tu, precise, ca de obicei. Şi întrucât sunt precise, banii pot fi reorientaţi de pe acum. De pildă, pentru nişte studii şi prospecţii în vederea viitoarelor poteci ale patriei, studii care la noi fac întotdeauna mai mult decât construcţia acelor poteci asfaltate care se cheamă uneori autostrăzi. Firmele de partid, pornind de la certitudinea înmormântărilor viitoare, pot ridica banii, cu obligaţia, fireşte, de a deşerta în vistieria următorului furt electoral jumătate sau chiar trei sferturi din ei. Ne îndreptăm, spunea triumfător, la Piatra Neamţ, scriitorul cu oi pe dealuri, Gheorghe Flutur, „spre noi şi noi victorii”. Alegerile viitoare vor fi câştigate ”tot de noi”. Nu mă îndoiesc. Într-o ţară îndobitocită prin foame şi sărăcie lucie, la câte vagoane de bani aţi strâns, veţi reuşi să miluiţi pentru câteva zile cohortele de amărâţi care îl vor vota chiar şi pe Scaraoţchi pentru o pungă de mălai. Reţeta este exersată. Ce conta că, în timp ce curgeau, întărite de gureşa Sulfina Barbu, aceste declaraţii triumfaliste, în acelaşi municipiu moldav, la doi paşi, tot în centru, se comitea un asasinat. Un interlop care stătea cu castelul lui Peleşlipit de Peleşul şefului poliţiei, într-un concubinaj financiar exersat, era  împuşcat, în stil sicilian, de un alt interlop abia ieşit de la pârnaie. În joc erau maşini scumpe, trafic de droguri, aud pe un post de televiziune, camătă (dar ce mare brânză e camăta?!), sute de mii şi milioane de parai. Tot în bătătura aia cu castele încape şi Peleşul lui Pinalti, primar pedelist, individ cu dosare penale în rulete negre cu fotbalişti şi meciuri, pe care tocmai l-aţi reconfirmat, în urale, şef de organizaţie. Organizaţie politică, de partid, dar cu atâtea întretăieri de întâmplări şi vecinătăţi seamănă mai degrabă cu o alegere într-o organizaţie mafiotă. Fătuloiu, zice cineva, venit în control de la centrul ministerului cu epoleţi poliţieneşti, ar fi de fapt naşul lui Șoric, cu care de altfel se bătea pe burtă la descinderea în Piatra Neamţ(mestecau gumă amândoi şi se crăcănau viril în faţa camerelor de luat vederi), împuşcatul, păzit la înmormântare mai abitir ca-n viaţă de o armată de mascaţi, e finul unui interlop temut din Basarabia, chestorul Tobă e omul lui Cutare (personaj greu, nu dau nume, neicuşorule), ălălalt e omul altui Cutare, chiar mai greu, doar pensionarul român e fiul ploii, încăput doar în lista obligatorie de morţi pentru anul viitor. Nu vi se pare că nu doar pensionarii sunt  planificaţi „să iasă din sistem”, ci ţara întreagă e pusă deja pe năsălie?