“Mărturii din Infern”

“Mărturii din Infern”, acesta este titlul cărţii de, cu şi despre bucovineanul Radu Bercea, o ediţie îngrijită, prefaţată şi “ilustrată” poematic de Ion Drăguşanul, volum ieşit de sub tipar în aceste zile la Editura “Muşatinii”, în Colecţia “Cărţi arse”, în Anul “Mircea Streinul”, sub egida Consiliului Judeţean Suceava, în repertoriul editorial al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din cadrul Centrului Cultural Bucovina.

O carte care s-a scris în timp, la mai multe mâini

O carte care scanează profilul omului şi artistului cu statură exemplară Radu Bercea, prietenul meu de cursă lungă ajuns la vârstă septuagenară, dar care este cel mai tânăr din cei cinci mărturisitori (care însumează împreună 421 de ani de viaţă trăită cu demnitate) cărora li s-a conferit, anul trecut, Certificatul de martir al spiritualităţii româneşti din Bucovina.

Cartea aceasta s-a scris, în timp, la mai multe mâini: cele ale lui Radu Bercea, răsucite la spate, încătuşate, îngheţate şi zdrobite de muncă în puşcăriile şi coloniile penitenciare de la Canalul Dunăre - Marea Neagră şi din Balta Brăilei, dar şi mâinile măiestre ale artistului, ale graficianului delicat şi ale pictorului inimitabil, cele ale oamenilor care l-au cunoscut şi au scris despre el (istorici, colegi de breaslă artistică, scriitori, jurnalişti…) şi cele ale lui Ion Drăguşanul, care, într-un act de explozie creativă, a realizat un poem al destinului lui Radu Bercea, răsturnând tehnica uzitată până acum, cea prin care versurile erau ilustrate, şi “ilustrând poematic” o selecţie de lucrări grafice din ciclul “Memoria retinei gulagului românesc”, ciclu prin care Radu Bercea a dobândit un statut special în plastica românească.

“O umbră pe care s-a păşit şi încă se mai păşeşte”

“În nobleţea lui înnăscută - scrie Ion Drăguşanul în textul introductiv al cărţii, intitulat “Cei strămutaţi de destin” - Radu Bercea nu şi-a imaginat, vreodată, că merită recunoştinţa nepăsătorilor păşitori prin vreme, întrupată într-o carte, şi asta pentru că, liber sau victimizat, el se consideră doar umbra operelor sale, o umbră pe care s-a păşit şi încă se mai păşeşte”.

Aşa că, într-o conspiraţie legitimă cu câţiva dintre cei care-l preţuiesc pe acest martir bucovinean cu “identitate deturnată” (“destinul său artistic fiind retezat brutal şi mutilat de arestarea din 30 aprilie 1959”, acuzat şi condamnat pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale”), Ion Drăguşanul, care, ca redactor de carte, a ordonat documente, fotografii, texte scrise şi publicate de-a lungul anilor, lucrări grafice pe care le-a “ilustrat poematic” cu versurile sale, a alcătuit o carte (pe care nu reuşesc s-o circumscriu unui gen anume, dar pe care-o percep ca o mărturisire) pe care Radu Bercea, ca trăitor mărturisitor, ca autor al desenelor care ilustrează infernul puşcăriilor comuniste şi bestialitatea unui regim, o dedică soţiei sale Olga, copiilor Manuel, Oana şi Ştefan “şi celor care ştiu ce înseamnă suferinţa şi umilirea”.

O cunună de lauri

O carte în care tragismul unei vieţi se scurge din documente (“Fişa personală”, întocmită de Închisoarea MAI din Iaşi, “Procesul-verbal de interogator”, Sentinţa Tribunalului Militar…), din lunga listă a locurilor de recluziune (închisori de triaj şi de tranzit, colonii penitenciare de muncă…), din fotografii (de la cea de copil dezrădăcinat de ocupantul sovietic din baştina din Nordul Bucovinei, la cea a eliberatului din închisoare, paria cu chipul supt, dar cu speranţa în ochi, de la prima expoziţie, din 1964, din Gura Humorului) şi din suita de lucrări grafice “ilustrate” poematic de Ion Drăguşanul. Contrabalansarea este făcută prin textele care prezintă activitatea artistică a lui Radu Bercea, aprecierile de care se bucură, recunoaşterea lui ca plastician.

Aşa cum a spus cândva soţia lui, doamna Olga, Radu Bercea, care “a avut o copilărie nefericită şi o tinereţe de calvar”, are acum, înconjurat de cei dragi, de familie şi de prieteni, “o bătrâneţe de aur”, iar cartea aceasta este ca o cunună de lauri.