„Efigii în filigran”

Continuând, poate că şi cu mai multă dăruire, ceea ce începuseră, cândva, Eugen Pohonţu, Traian Chelariu şi Mircea Streinul, adică eforturile generoase de conştientizare şi de încredinţare a memoriei artistice (ceea ce înseamnă mult mai mult decât o conturare de repere biografice şi bibliografice), TIBERIU COSOVAN, cel mai bun ziarist de cultură din Bucovina, se află, în aceste zile, sub aura unui remarcabil debut editorial de autor, volumul cu „Profiluri autohtone”, al unei lucrări ample, „Efigii în filigran” (premeditată să vadă lumina întregitoare a tiparului şi cu unal doilea tom, care „va contura portrete de artişti plastici români şi străini care au venit şi au expus ca oaspeţi în arealul sucevean”), cartea luată în discuţie însemnând, practic, prima carte de autor a lui Tiberiu Cosovan, deşi a mai semnat pe coperta uneia, „Din Boian, la Vatra Dornei”, prin 2004, împreună cu Ion Cozmei,

60 de conştiinţe de excepţie, care se exprimă în faţa altarului-şevalet

Lucrată în trei planuri (cel intim, frământat, zvâcnit, dezvăluit de interviuri; cel al trăirii de frumos, reprezentat de cronicile plastice; cel al confruntării cu epoca, prin relatarea crucificărilor pe simezele tot mai dezinteresate ale generaţiilor noastre), „Efigii în filigran”, în varianta concretă a „Profilurilor autohtone”, depozitează în memoria obştească a unei posibile naţiuni 60 de conştiinţe de excepţie, care se exprimă, întotdeauna, în faţa altarului-şevalet, sfântul altar al existenţei reale, în vecinătatea căruia, „pe o măsuţă rustică, alcătuită dintr-o tăblie fixată pe un trunchi de copac decojit, cu urme muşcătoare de daltă, se vede paleta îngroşată de straturi de vopsea, pe care se odihnesc cuţitul de frământat culorile, câteva pensule şi un borcănaş bălţat cu ulei”.

Acolo, lângă altarul-şevalet, deşi pare inimaginabil, încă oficiază Ion Irimescu, cel care a „cunoscut viaţa în toată plenitudinea ei lăsată de Dumnezeu”, Ion Carp-Fluerici, „un poet al griurilor şi al echilibrului”, Ileana Bardă, inconfundabila şi irepetabila „tăifăsuitoare cu Dumnezeu”, Dimitrie Loghin, „spiritul tutelar al plasticii sucevene”, poznaşul Romeo Calancea, acel inimitabil spiriduş al spiritului viu, dezlănţuit, sau veşnic tânăra Svetlana Smoleac, cea care şi-a tot înfruntat tragicul destin cu mereu aceeaşi „dorinţă nesăţioasă de viaţă”.

Mistuitor, ca o lumânare care conturează suflete

Acolo, lângă altarul-şevalet, pe care numai noi nu-l ştim, nu-l vedem, nu-l auzim, încă mai clădesc vis peste vis şi mit peste mit (destinate, poate, posterităţii noastre), Mircea Hrişcă, „cel mai mare artist al Bucovinei”, cum îl recunoştea Ileana Bardă („Am socotit întotdeauna c-aş rămâne foarte mare în istoria artei sucevene dacă aş ajunge măcar până la genunchii lui Mircea Hrişcă”), Ion Grigore, cel care ne tot mulţumeşte, periodic, „pentru osteneala de a fi acceptat ospeţia în ograda inimii” lui, Elena Greculesi, martir al epocii comuniste şi o zeiţă incredibilă a transparenţelor, un alt martir, Radu Bercea, miticul Dimitrie Gavrilean, cu lumea lui de „vechi amintiri ale lumii”, ritualicul filosof Mircea Dăneasa, neostenitul căutător de adâncimi Costin Neamţu şi toţi ceilalţi reprezentanţi ai divinului revelat şi ai meşteşugului înnăscut.

Acolo, lângă altarul-şevalet, între reperele lunare, Ion Irimescu şi Cătălin-Alexandru Chifan, sau între cele alfabetice, Iulia Andrieş, superba doamnă a sincerităţii, şi surprinzătorul Nicolae Zepciuc, există ceva real, durabil şi sacru, iar Tiberiu Cosovan spre acel ceva deschide ferestrele, pagină cu pagină, el, ziaristul şi inepuizabilul trăitor de real, de durabil, de sacru, ţinându-se discret deoparte, în cuprinsul celor 356 de pagini de carte, dar arzând mistuitor ca o lumânare care conturează suflete.

În azi, dar mai ales, aşa cum încă mai sper, în mâine.

*

Editată de Consiliul Judeţean Suceava, prin instituţia sa de specialitate, Centrul Cultural Bucovina, tipărită la Editura şi Tipografia „Muşatinii”, cartea lui Tiberiu Cosovan se va lansa, mai întâi, la Gura Humorului, joi, 29 aprilie Anul „Mircea Streinul”, începând cu ora 16:00, locul lansării fiind, în fond, predestinat, aşa cum se va şi afla după aceea.