Ce este depresia

Atunci când auzim că cineva suferă de depresie, intuim într-o anumită măsură despre ce este vorba. Ne dăm seama că persoana respectivă se simte lipsită de speranță. Uneori, ea simte că existența ei nu valorează nimic. Alteori, se simte vinovată, deși nu a comis nicio crimă. Indiferent ce face, simte că nimic nu are rost. Persoana se poate simți pierdută, chiar dacă se află exact acolo unde trebuie să fie. Mulți oameni care suferă de depresie simt că ar trebui să fie în altă parte, chiar dacă sunt înconjurați de persoane dragi, în mijlocul cărora își doresc să se afle. Ei simt că le lipsește ceva, dar nu pot spune exact ce anume.

La toate aceste experiențe se adaugă și incapacitatea de a primi vreo alinare. Depresia se hrănește pe sine, căci o parte din conștiința persoanei știe că a încercat nenumărate căi pentru a simți o ușurare, nenumărate sugestii de la prieteni și de la membrii familiei, dar nimic nu a dat rezultate, ceea ce nu face decât să amplifice și mai mult depresia. Dacă cineva face tot ce îi stă în puteri pentru a ieși din depresie, pentru a o ocoli, pentru a găsi o alinare, dar nimic din ceea ce încearcă nu reușește să îi reducă această stare, poate simți că i-a dezamăgit pe cei dragi, care încearcă să îl ajute. Unii oameni simt chiar că și-au dezamăgit psihiatrul, terapeutul sau un alt profesionist în domeniul îngrijirii sănătății.

Apoi vine chiar cuvântul în sine: depresie. Una este să suferi de depresie, însă când mai ești și etichetat cu acest termen, ți se poate părea că ești blestemat, căci depresia nu este ceva fizic, ceva care poate fi tratat de un medic. Practic, întreaga povară cade asupra persoanei care suferă de depresie, căci această afecțiune nu este înțeleasă de către medicina curentă, fiind foarte misterioasă. De aceea, ți se pare că te consumă de viu, din interior. Te simți condamnat, blestemat, trăiești o insatisfacție constantă, teamă, vinovăție și rușine, stări care nu pot fi descrise decât prin acest cuvânt-fantomă pe care îl folosește toată lumea: depresie.

La fel ca anxietatea, depresia este diferită de la o persoană la alta. Se simte diferit, în funcție de pacientul care o manifestă. Mulți oameni se declară deprimați fără să sufere cu adevărat de această tulburare, mai ales dacă trec printr-o perioadă dificilă, care nu este însă echivalentă cu depresia. Există însă și cei care suferă de depresie gravă, care îi schilodește emoțional. Această gamă largă a simptomelor asociate cu depresia amplifică și mai mult confuzia în rândul medicilor.

Depresia nu este o stare de spirit pe care o cultivă cineva în mod deliberat. Și totuși mulți oameni continuă să o confunde cu o astfel de stare de spirit, inclusiv în zilele noastre. Mai există și un alt motiv pentru care este atât de greu să trăiești cu această boală. Depresia este considerată de unii o stare de conștiință asumată de cineva pentru a-i manipula pe cei din jur, cum ar fi membrii familiei, prietenii și cei dragi. De multe ori, depresia nu este luată cu adevărat în serios de profesioniștii din domeniul îngrijirii sănătății decât dacă este asociată cu alte afecțiuni psihice. În caz contrar, dacă este doar o depresie „simplă” (fără simptome suplimentare), este foarte greu pentru persoana respectivă să fie luată în serios, mai ales dacă depresia de care suferă este severă.

Oamenii care suferă de depresie știu acest lucru. Ei înțeleg perfect că sunt deprimați. Chiar dacă nu înțeleg cauzele sau mecanismul de funcționare a bolii lor, chiar dacă nu știu întotdeauna cum să descrie altora ce simt, ei nu au nicio îndoială că sunt deprimați. Ei înțeleg foarte bine ce înseamnă să te simți deprimat și știu că ceea ce simt ei este real.

Oamenii deprimați ajung adeseori la disperare. Dacă încă se mai află în etapa în care caută alinare, sunt dispuși să încerce orice. Uneori, depresia poate deveni atât de gravă încât ei nici măcar nu mai încearcă să se lupte cu ea, pierzându-și chiar dorința de a căuta un tratament. Adeseori, aceasta este diferența dintre un caz de depresie moderat și unul grav.

Depresia nu este o stare de dezechilibru chimic la nivelul creierului. Ea nu are nimic de-a face cu faptul că persoana evită viața, procrastinează, își ignoră responsabilitățile sau se ascunde de lume, așa cum suntem făcuți uneori să credem. Și depresia nu are nimic de-a face cu slăbiciunea personală care face ca persoana să renunțe la viață, așa cum declară adeseori societatea. O persoană care suferă de depresie își descrie adeseori starea printr-o amorțeală, o incapacitate de a simți vreo emoție și o indiferență absolută față de lumea exterioară, fără să îi pese dacă aceasta se va sfârși mâine. Asta nu înseamnă că persoana respectivă este lipsită de inimă sau de suflet. Oamenii care șuieră de depresie sunt departe de așa ceva.