Cum să ne folosim creierul pentru a trăi sănătoși și fericiți

Fiecare parte a corpului nostru este conectată la creier. Nervii conectează creierul la piele, mușchi, oase, tendoane și organele interne. Acesta este și motivul pentru care atunci când cineva vă atinge o parte a corpului, o simțiți, iar, dacă un organ este suferind, puteți chiar resimți mai acut durerea. Dar, așa cum atingerea se înregistrează la nivelul creierului, simplul fapt că vă gândiți la o zonă a corpului are același efect: putem crește temperatura mâinii noastre dacă ne-o imaginăm mai caldă și, la fel, durerea dispare atunci când atenția ne este distrasă.

Deși odată acest lucru ținea doar de domeniul misticului și a fost respins de oamenii de știință ca fiind apanajul șarlatanilor, o mare parte dintre cercetări se axează azi pe această idee. Studiile din domeniul neuroștiințelor au demonstrat, în mod concludent, că, dacă ne gândim că ne mișcăm o anumită parte a corpului, zona creierului care guvernează acea parte este stimulată. Faptul că ne gândim că ne mișcăm mâna, de pildă, activează „harta mâinii” de la nivelul creierului.

Publicând un studiu, în 2003, în Journal of Neurophysiology, o serie de specialiști de la Institutul Karolinska din Stockholm – unde câștigători ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și-au ținut discursul în calitate de laureați Nobel – au demonstrat că, atunci când ne imaginăm că ne mișcăm degetele de la mâini, cele de la picioare sau limba, de exemplu, se activează zona creierului nostru care guvernează fiecare zonă în parte.

Studiile arată că, în mod incredibil, simplul fapt de a-i privi pe alții cum se antrenează sau cum fac exerciții fizice are impact asupra creierului și mușchilor noștri. În 2001, specialiști de la Universitatea din Parma, Italia, au scanat creierele unor voluntari în timp ce aceștia priveau cum alte persoane își mișcă mâinile, gura sau picioarele. În mod surprinzător, li s-au activat zonele creierului care controlau mișcările mâinii, gurii și ale picioarelor, ca și când ei ar fi făcut acele mișcări. Mergând mai departe, într-o lucrare fascinantă din 2006 intitulată „Bend it like Beckham: embodying the motor skills of famous athletes” (Apleacă-te ca Beckham: întruchiparea abilităților motorii ale atleților celebri), oameni de știință de la Centrul pentru Neuroștiințe Clinice și Cognitive de la Universitatea din Țara Galilor au descoperit că nu e nevoie nici măcar să privim oamenii mișcându-se. Nu trebuie decât să privim fotografia cuiva cunoscut pentru o anumită abilitate, iar creierele și mușchii noștri vor fi stimulați. Privind la fotografia unui fotbalist celebru, de pildă, se activează zone ale creierului care guvernează mușchii picioarelor.

Oricât de incredibil ar suna, faptul că privim un atlet evoluând ne face mai buni la acel capitol, al mișcării. A-l privi pe Tiger Woods jucând golf te poate face un jucător de golf mai bun. Și, dacă ne uităm la cineva care nu este un expert, tot ne ajută să ne îmbunătățim abilitatea respectivă, deși nu la fel de mult. Dacă vreți să învățați ceva, stați în preajma unor oameni care sunt experți în acel domeniu. Asta înseamnă, în NLP – programarea neurolingvistică –, „să copiezi sau să urmezi un model”, așa funcționează. În NLP, suntem încurajați să studiem și să învățăm de la experți. Cercetările din domeniul neuroștiințelor arată că organismul și creierul nostru sunt, astfel, stimulate ca cele ale unui expert.

Într-un studiu de pionierat despre recuperarea după un atac cerebral, publicat în revista Neuroimage, specialiști de la Spitalul Universitar din Schleswig-Holstein din Germania au studiat, timp de patru săptămâni, opt pacienți care suferiseră un atac cerebral, în timp ce aceștia priveau oameni perfect sănătoși, capabili să facă acțiuni de rutină precum să bea o cafea sau să mănânce un măr. În tot acest răstimp, pacienții au beneficiat, în egală măsură, de un program normal de refacere. La finele celor patru săptămâni, pacienții care priviseră persoanele sănătoase cum derulează activități obișnuite își îmbunătățiseră mult mai mult starea decât cei care nu priviseră acțiunile respective și, în mod incredibil, tomografiile lor au indicat că hărțile lor neuronale afectate se regeneraseră.

Creierul reflectă întocmai ceea ce privim sau ceva la care suntem atenți. Dacă cineva este trist, de exemplu, iar noi suntem atenți la genul acesta de persoană, creierul nostru va reflecta tristețe pe chipul nostru. Dacă ne și petrecem destul timp cu asemenea persoane, sunt șanse mari să ne întristăm și noi. La fel, dacă stăm în preajma unor persoane vesele, creierul va reflecta expresia și acțiunile acestora, având șanse mari să ne îmbunătățim și noi considerabil starea de spirit.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com