Iubim la disperare aranjamentele!

Lipsurile de toate felurile, dar și birocrația sufocantă au făcut ca apartenența la PCR (pile, cunoștințe, relații) să fie în perioada comunistă o necesitate absolută. Nu ne descurcam decât foarte greu dacă nu eram cuprinși în sistemul “îți dau, îmi dai” care guverna societatea multilateral dezvoltată care se îndrepta rapid spre victoria socialismului la orașe și sate. Relațiile astfel construite erau urmarea unor aranjamente interumane care se bazau pe încredere reciprocă și la care românii țineau foarte mult. În plus, aceste aranjamente organizate la un moment dat și dintr-o necesitate stringentă se dezvoltau spre o prietenie în multe cazuri generatoare de momente de socializare, cum se spune acum. Aranjamentul devenea o îmbinare a utilului material cu plăcutul social! Este unul din puținele fenomene sociale din comunism pe care îl regret!!

După evenimentele din decembrie 1989 o bună parte din relațiile generate de aranjamentele anterioare s-au păstrat, în primul rând cele care depășeau interesul strict material. Cu alte cuvinte, asistăm și acum la aranjamente între români, deși în număr mai redus și în mai puține domenii. Dar se mențin în zonele cheie precum aranjarea rudelor, promovarea apropiaților, construirea unei cariere politice cu multele sale avantaje etc. E drept, nu mai sunt necesare aranjamente pentru a putea achiziționa o butelie de aragaz sau carne pentru sărbători! Unii regretă vremurile de atunci! Dacă este pentru lipsa întâlnirii cu “procurorii de aproape orice”, îi înțeleg!

Nu vă pot spune dacă existența și perpetuarea aranjamentelor între români este un lucru bun sau rău. Ca întotdeauna, aproape, sunt și plusuri și minusuri. Mai bine ne-am întreba dacă este folositor să acționăm în activitatea curentă bazându-ne pe aranjamente. Pe moment este bine, pentru că ne scapă de multe bătăi de cap, dar în timp devenim dependenți și mai puțin abili în a ne descurca fără ajutor. Să ne extragem din sistemul aranjamentelor este aproape imposibil! Confortul psihic pe care existența unui “prieten” îl dă nu prea poate fi înlocuit. Cred că din această cauză, în primul rând iubim cu atâta pasiune aranjamentele! Avem o “bază” sau mai multe în viața de zi cu zi.

În continuare trebuie să analizăm aranjamentele în plan mai larg, local și central, care guvernează relațiile în politică, administrație, educație, sănătate etc. Că au un rol hotărâtor aceste “înțelegeri” care ne afectează viața este categoric evident. Ne crucim după numirea într-o funcție înaltă a unor persoane total nepotrivite! Este una din manifestările vizibile ale aranjamentelor. Mai puțin vizibile sunt actele normative la nivel central (legi, H.G., norme de aplicare etc.), cât și la nivel local (H.C.J., H.C.L., ordine primar etc.) care au în spate de fiecare dată niște aranjamente! Sunt modificate legi prin O.G. pentru că s-au parafat noi aranjamente între puternicii zilei! Și poporul privește, bârfește și nu înțelege. Și îi votează în continuare! Pentru că alternativele sunt mai rele! Cine a făcut posibile aceste fapte? Poate ne spune domnul Hellvig, pentru că acum este civil.

Aranjamente (compromisuri) în sfera politico-administrativă sunt peste tot în lume. Problema este dacă sunt în favoarea națiunii sau a celor puțini și puternici. Cred că aici ne cam deosebim de democrațiile veritabile. Opoziția și mass-media nu pot, nu știu sau nu vor să dezvăluie resorturile ticăloase ale multor aranjamente. Indiferent de cauză, această impotență clară mă face să nu îi apreciez și nici să îi votez. Mi-e frică de mai răul generat de “mai prostul” (administrator evident).

D.S.

PS: După răzmerița Wagner din Rusia condusă de bucătarul lui Putin mă frământă o întrebare! Cine este bucătarul lui Her Klaus?