Şi-au scos copiii din case când apa le-a ajuns la geam

Zeci de mame cu copii în braţe au fugit, luni seară, din faţa puhoiului care s-a abătut asupra comunei Pătrăuţi, potop care a lăsat în urmă drame dintre cele mai înfricoşătoare. Copii traumatizaţi care se trezesc noaptea şi ţipă, căutându-şi cu mânuţele firave părinţii, care să-i strângă la piept, femei însărcinate care din cauza spaimei au spus că nu şi-au mai simţit, câteva zile, copiii mişcând în pântece, oameni care într-o fracţiune de secundă şi-au decis destinul. Au văzut cum apa le ajunge la nivelul geamurilor, şi-au luat copiii în braţe, câteva acte în grabă şi au fugit prin grădinile vecinilor, prin culturi de porumb, până la un deal din apropiere. Aşa s-au salvat. În urma lor, apele au luat tot, case, animale, anexe.

„Când eram pe deal, am văzut cum apa ne ia casa”

Aproape 40 persoane, mame cu copii şi femei însărcinate, au reuşit în seara de coşmar, de luni spre marţi, să ajungă în centrul comunei, în faţa primăriei, unde şi-au trăit drama alături de alţi consăteni, aflaţi în aceeaşi situaţie.

Elena Zlotar Huţan făcea mâncare în casă când a venit potopul peste ei. „M-am uitat pe geam şi am văzut cum apa se tot umflă. În câteva clipe apa a ajuns la geam. Am ţipat la copii, să ieşim din casă. Abia am reuşit să scoatem din grajd vaca, calul şi viţelul, am urcat pe un dâmb, fugind disperaţi prin grădinile vecinilor, şi când am fost sus, am văzut în urma noastră cum s-a declanşat prăpădul. Am văzut cum apa ne-a luat casa. Am avut noroc că nu se înnoptase. S-a petrecut totul în jurul orei cinci şi jumătate după-amiază. Asta ne-a salvat. Am apucat să vedem puhoaiele, dar coşmarul a rămas”, ne-a povestit femeia, care şi acum, după patru zile, are coşmaruri.

„Nu mai am somn. Văd în faţa ochilor apa neagră, urâtă, puhoiul care se apropia tot mai mult de casă şi aud vuietul apei, care şi acum îmi ţiuie în urechi”, ne-a mai povestit tanti Elena. Copiii ei o consideră o eroină, pentru că i-a salvat în ultimul moment din calea apelor ucigaşe.

„Am crezut că am pierdut sarcina, din cauza spaimei”

Am întâlnit-o la Pătrăuţi pe Ana Maria, o tânără în vârstă de 18 ani însărcinată în şapte luni, la grădiniţa din centrul comunei, alături de alte mămici şi copii sinistraţi. Povestea ei ne-a cutremurat. A făcut mult tratament pentru a menţine sarcina şi pentru a putea aduce pe lume o nouă viaţă, primul ei copil. Într-o fracţiune de secundă, a crezut că totul s-a năruit. A fost momentul în care apa s-a apropiat înfricoşător de casa în care locuia.

„M-am speriat atât de tare în acel moment, în care toată lumea fugea pe deal, pentru a se salva, încât îmi trecea prin minte ce era mai rău: mă împiedic, voi cădea şi voi pierde sarcina. Eram în papuci de casă şi am fugit prin grădină, să ajung cât mai departe de apă. Am ajuns sus. Nu puteam să mă uit în urmă. Parcă nu mai aveam suflu. De la acea spaimă, copilaşul meu nu s-a mai mişcat în burtă. Chiar am crezut că am pierdut sarcina. Nici acum nu mi-am revenit, dar acum sunt mai bine. L-am simţit din nou. Nici nu ştiu ce va fi, fetiţă sau băiat, dar, oricum, este un norocos”, ne-a povestit viitoarea mămică.

Apa a trecut, copiii traumatizaţi au rămas

Geta şi Nicolae Zlotariu sunt o altă familie din Pătrăuţi care a văzut cu ochii deschişi forţa puhoiului de luni seară, ape care au fost atât de mari încât au ras de pe faţa pământului case noi din BCA. Pe o rază de un kilometru, pe unde a venit apa, din 15 case nu a mai rămas nimic, zeci de oameni fiind acum pe drumuri.

„A început o ploaie puternică, apoi a venit apa, abia ne-am salvat. Eu sunt însărcinată în luna a şaptea, dar Dumnezeu mi-a dat putere să îmi iau fetiţa, pe Simona, în vârstă de patru ani, iar soţul meu să-l ia pe băiat, pe Sebastian, de doar doi anişori, şi să fugim din calea apelor. Nu ştiu când am ajuns în faţa primăriei. Erau acolo femei, copii, vecini de-ai noştri, toţi speriaţi. Unii ţipau, alţii alergau bezmetici de colo până colo, copiii plângeau”, îşi aminteşte Geta.

Femeia ne-a mai spus că este speriată de trauma prin care a trecut fetiţa ei. „S-a închis în ea. Nu mai este veselă, cum era înainte. A fost foarte speriată. Nu avem unde ne întoarce. Îmi fac griji unde voi naşte al treilea copil, unde voi sta. Oare vom mai avea o nouă casă?”, se întreabă Geta Zlotariu.

Alungat de ape, în scutece

Cel mai tânăr sinistrat, dacă putem să-i spunem aşa, este un copilaş de doar şapte luni, în scutece, care a fost salvat în braţele mamei sale, în seara de luni spre marţi. Ludovica Balog a fugit din calea apelor cu micuţul în braţe, dar trăgându-i după ea şi pe ceilalţi doi minori, Andreea de şapte ani şi Andrei, de cinci ani.

„Am avut o căsuţă cu două camere. Apa mare mi-a distrus-o. A luat tot. E numai mâl în urmă. Am apucat să iau actele şi copiii. Nimic altceva. Nu mai avem la ce ne întoarce. Suntem distruşi”, ne-a povestit Ludovica, femeia care oricum era destul de necăjită şi înainte de inundaţii. Acum nu a rămas cu nimic. Singura avere a femeii sunt copiii, pe care nu are cu ce-i creşte.

Solidaritate

Primii care au venit în sprijinul sinistraţilor de la Pătrăuţi au fost tocmai oamenii din sat care au avut norocul să nu fie atinşi de ape. Seară de seară, gospodinele din Pătrăuţi pregătesc mâncare caldă şi le duc copiilor adăpostiţi la grădiniţa din centrul comunei. Au început să vină ajutoare, haine, hrană, apă minerală şi din partea autorităţilor, din partea unor partide politice, care au fost impresionate de drama acestor oameni. Cei mici s-au bucurat de jucării, de hăinuţe, în timp ce părinţii lor făceau provizii de alimente pentru zilele ce vor urma.

„Ne-am mutat în casă nouă acum opt luni de zile. Nu credeam că aşa o nenorocire poate să ne lase pe drumuri. Este dureros. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult. Noi suntem îngrijoraţi, pentru că nu ştim ce vom face în continuare. Cred că ne vor muta în rulote, până ce vom reuşi să facem o altă casă”, ne-a spus Ramona, încă speriată de ce îi va oferi ziua de mâine.