Doru POPOVICI

Istoria crimelor comise cu fluierul în gură şi/sau cu steagul în mână este veche de jumătate de secol. Ea începe cu un tuşier intrat în legendă, Bahramov, sovieticul care cică s-ar fi răzbunat pe nemţi în finala cu Anglia de pe Wembley, în ’66, pentru... bătălia de la Stalingrad din cel de-al doilea Război Mondial! Precum vedeţi, ţicneala la arbitri nu-i ceva nou sau neobişnuit. Numai că în principiu la orice boală există leac. Condiţia este ca pacientul să-şi asume starea anormală şi să accepte tratamentul. Leacul pentru „boala arbitrului nebun” este mai uşor de produs decât cel pentru „boala vacii nebune”, numai că doctorul nu se prea înghesuie să-l administreze, iar pacientul se fereşte, ca de dracu’, să-l ia. În lumea supertehnologizată a Mileniului III, fotbalul se ambiţionează să rămână ancorat în evul Mediu, fapt aparent inexplicabil. Explicaţii însă există cu nemiluita, iar acestea sunt în directă conexiune cu multele miliarde puse în joc. E o Mafie uriaşă, o caracatiţă cu nenumărate braţe reprezentate de drepturile de televizare, de reclamele din timpul transmisiilor sau cele de pe stadioane, de sumele aberante ale transferurilor fotbaliştilor şi antrenorilor şi ale salariilor acestora, de câte şi mai câte. În asemenea context, rolul arbitrului este vital pentru bunul mers al afacerii, asta fiindcă el şi numai el poate să nu acorde un gol perfect valabil, el şi numai el poate valida un altul absolut neregulamentar, adică exact ceea ce am văzut în două meciuri consecutive la World Cup. UEFA şi FIFA, adică Blatter şi Platini s-au tot opus tehnicii de depistare a „erorii umane” (de fapt a fraudei planificate) pe considerente de „tradiţie”, refuzând să accepte vreo inovaţie, aşa cum de zeci de ani au apărut în tenis, hochei, atletism etc. Cică fiindcă trebuie aplicate aceleaşi reguli, adică să fie, dacă ar fi, „hawkeye” şi la Cape Toen şi Capu Câmpului. Făcându-se că uită că nici la Wimbledon nu e aşa ceva decât pe 4 terenuri! Mai mult, pentru a-i înmulţi pe hoţii cu steag şi/sau fluier, au experimentat meciul cu 5 arbitri în Europa League! Dar fiindcă orice porcărie are şi un sfârşit, norocul curăţirii fotbalului a însemnat tocmai tâlhărirea Angliei. Faceţi pariu că ţara unde s-a inventat fotbalul nu se va lăsa până nu-l aduce, tehnologic, „la zi”, făcând un pipi mare şi pe „tradiţie” şi pe Blatter?