Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dacă în intersecţiile din oraşele mari cerşetorii mişună printre maşini, cu mâna întinsă, în Suceava sunt văzute, zilnic, persoane paralizate, în scaune cu rotile, sprijinite în cârje, şi mame care poartă după ele copii cu biberoane goale în gură, cerând mila trecătorilor.
Privirea ne este atrasă, uneori, de cartonul murdar pe care scrie cu litere de-o şchioapă: „sunt paralizat”, „sunt muritor de foame”.
Trecătorii îi privesc, de multe ori cu îngăduinţă, le dau un leu sau o plăcintă şi trec mai departe. De cele mai multe ori, cerşetorii se aşază în puncte strategice: la intrarea în pieţe, lângă un magazin alimentar sau în apropierea chioşcurilor de covrigi sau fornetti.
Cerşetor la 84 de ani
Gheorghe Curcă are 84 de ani şi s-a născut în comuna Moara. L-am întâlnit în apropierea pieţei mari, într-un scaun cu rotile, cerând ajutor.
Repeta neîncetat ceea ce scria şi pe cartonul pe care-l ţinea pe braţe, cu mâinile îngheţate: „<sunt paralizat> ajutaţi-mă!”. Am fost curioşi să aflăm care este povestea lui şi de ce a ajuns la mila oamenilor.
Bărbatul ne-a spus că s-a născut la Moara. Viaţa a fost dură cu el şi până la urmă doar cerşitul îl mai apropie de meleagurile unde a copilărit. Bătrânul are acum domiciliul în oraşul Târgu Frumos. La puţin timp după ce s-a născut, mama lui a murit. Când Gheorghe avea un an şi jumătate s-a prăpădit şi tatăl său. El, împreună ceilalţi patru fraţi mai mari, au fost crescuţi de rude, dar mai mult din mila vecinilor. Nu le-a fost uşor, astfel că, de multe ori, dormeau pe unde apucau, în frig, în ger, flămânzi, lipsuri care le-au afectat sănătatea. Toţi s-au prăpădit. A rămas doar el, singur pe lume. Încă din copilărie, Gheorghe suferă de reumatism, boală care, în ultimii 25 de ani, l-a ţintuit în scaunul cu rotile.
Pensie de 100 de lei
În anul 1941, Gheorghe, împreună cu mulţi alţi tineri şi vârstnici, au fugit din calea trupelor sovietice. S-au refugiat la Târgu Frumos. Nu avea o meserie, dar a muncit ca argat pe la „boieri”, şi, mai apoi, om de serviciu pe la diferite localuri. Cu greu a reuşit să-şi facă un viitor. A fost căsătorit, dar soţia i-a murit acum 22 de ani. De atunci îi este foarte greu. Are o pensie de 100 de lei, care nu-i ajunge pentru medicamente şi hrană.
Deşi are domiciliul în alt oraş („actele pe care le aveam de copil le-am pierdut când ne-am refugiat”), îi roagă pe vecini să-l ajute să urce în autobuz, apoi pe alţi călători să-l coboare în staţia din Suceava, unde crede că poate să mai primească un bănuţ de la trecători.
„Ce să fac cu un milion de lei pe lună? Când este cald, cum este acum, mai vin la Suceava, pentru că eu de aici din zonă mă trag, şi oamenii aici sunt mai îndurători, mai buni. Îmi mai dau şi de mâncare şi câte un leu, şi aşa mai pun şi eu un bănuţ deoparte pentru zilele negre. Nu mă duc în Iaşi sau în altă parte la cerşit. Aici mă simt acasă. Toţi fraţii mei au murit, n-am rude, n-am pe nimeni şi tare-i grea singurătatea”, ne-a povestit bătrânul.
Se foloseşte de handicapul copiilor
Am mai mers câteva sute de metri şi am întâlnit-o, lângă chioşcul de Fornetti din apropierea Oficiului Judeţean de Poştă, pe Ludovica Balog, de 37 de ani, din Pătrăuţi.
Femeia este însărcinată în luna a opta, dar vine zi de zi la cerşit în Suceava, purtând în braţe un copil. Femeia trăieşte în concubinaj cu un bărbat din Pătrăuţi şi are cu acesta trei copii. Din spusele femeii, reiese că bărbatul cu care locuieşte este bolnav şi nu poate munci, familia întreţinându-se doar din ajutorul social şi din alocaţia copiilor.
Pentru a-şi rotunji veniturile, Ludovica preferă să practice cerşetoria. Tot ea ne-a povestit că nu câştigă mai mult de 30 de lei pe zi, dar înseamnă mult pentru familia ei.
Doi dintre copiii femeii au probleme de sănătate. Băiatul de zece ani este ghebos, iar femeia îl expune frecvent trecătorilor, ridicându-i haina, chiar dacă este frig afară, pentru ca oamenii să-i vadă handicapul. Fetiţa de patru ani suferă de distrofie musculară. Peste puţin timp femeia va mai da naştere celui de-al patrulea copil.
„Nu vrei să-ţi ghicesc?”
Pe străzile Sucevei întâlnim şi tineri cu proteze la picioare, care nu pot să muncească şi încearcă să obţină un venit din cerşetorie.
Mulţi dintre ei nu spun nimic, ci pur şi simplu îşi aşază o cutie de carton lângă ei, stau cu privirea aţintită în pământ, iar trecătorii le aruncă câte un ban.
Alţii cerşetori, mai vârstnici, se deplasează cu greu, sprijiniţi în cârje, dar din loc în loc se opresc pentru a-şi trage răsuflarea, dar şi pentru a întinde discret o mână, semn că au nevoie de ajutor.
Mai sunt şi ţigăncile din zona Autogării Suceava, care dacă nu te agresează cu întrebarea „nu vrei să-ţi ghicesc?”, atunci îţi cer, cu siguranţă, un leu. Este tributul pe care mulţi trecători (în special femei) îl plătesc pentru a fi lăsate în pace de către obraznicele ţigănci.
(31 ian 2008, 11:52:33