"

Sala de artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit ieri o întâlnire cu scriitorul basarabean Efim Tarlapan.

Autoexilat în România de mai bine de zece ani, Efim Tarlapan a răspuns invitaţiei poetului sucevean Constantin Severin şi s-a prezentat, fără trac, să „joace” propriul său rol într-o „piesă” de „teatru fractal”. De fapt o întâlnire interactivă cu cei care au dorit să-l cunoască, în care, după ce s-au „gustat” câteva satire, fabule, rondeluri şi parodii („specialitatea casei” autorului), s-au pus întrebări şi s-au dat răspunsuri care-au vizat România Mare şi Basarabia, România de azi şi Republica Moldova, politica şi literatura.

Scriitorului, care şi-a luat ca armă cuvântul, i s-a alăturat fratern, în creionarea conturului Basarabiei de odinioară, octogenarul Eugen Dimitriu, născut în ţinutul acela „frumos şi bogat”, locuit de „oameni blajini”, care ocupa în cuprinsul României Mari suprafaţa de 44.000 km pătraţi.

Efim Tarlapan, născut în Măgurele (e captivantă povestea acestui sat, în care „au venit mai întâi bărbaţii, care s-au ascuns în bordeie”, iar mai apoi şi-au luat neveste dintr-un sat numit Măgura, şi de-aici a apărut numele), a venit cu o mare disponibilitate de dialog. A răspuns prompt la întrebări şi a vorbit despre dorinţa de unire, despre speranţe şi dezamăgiri şi a spus, fără ezitare, lucrurilor pe nume. Şi-aşa am aflat că la Chişinău, Ambasada Federaţiei Ruse are 1200 de angajaţi, iar cea a României doar 16 şi că tot în capitala Republicii Moldova există 800 de corespondenţi permanenţi de presă din Rusia şi numai unul din România.

Efim Tarlapan este însă încrezător în viitor: după câteva generaţii vom fi din nou într-o Românie „dodoloaţă”.

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O întâlnire cu scriitorul basarabean Efim Tarlapan.

Comentarii