Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La sfârșitul anului 1992, într-o zi oarecare de iarnă, un „grec răsfățat” cobora în gara Vatra Dornei, din trenul ce îl aducea de la București. Era ora 5 dimineața, iar afară erau – 20 de grade Celsius. Singurul lucru prietenos de pe peronul gării era un bec ce atârna stingher pe peretele stației. Era deprimant pentru el, tânărul care, până atunci, la vârsta de 38 de ani, trăise în cu totul altă lume. Făcuse studiile primare la Geneva, liceul și facultatea la Atena, iar a doua facultate la prestigioasa universitate din Sorbona, unde și-a susținut și doctoratul.
În fața gării din Vatra Dornei îl aștepta o mașină Dacia. A ajuns la ea cu greu, pășind cu prudență pe gheața lucioasă ce acoperea toate căile de acces. S-a urcat în mașină și a pornit spre fabrica de îmbuteliere a apei minerale. Era momentul în care „grecul răsfățat”, Jean Valvis, își începea drumul de om de afaceri de mare succes în România.
„Mi-a fost frică de intoxicare, când am văzut aspectul sticlei”
- Domnule Valvis, v-ați născut la Atena, ați făcut studiile primare la Geneva, v-ați întors la Atena pentru a urma liceul și facultatea, ați urmat o a doua facultate la Sorbona, unde v-ați susținut și teza de doctorat. Pe acest traseu, Elveția – Grecia – Franța, cum a apărut România
- Eram inginer consultant într-o mare societate de inginerie din Geneva și am fost trimis în România să întocmesc un studiu de fezabilitate pentru ulei de floarea-soarelui, pentru a evalua și analiza posibilitățile de investiție în domeniul uleiului comestibil.
- De la floarea-soarelui, cum ați ajuns la ape minerale?
- Pur și simplu. Eram un consumator deja fanatic de apă minerală. La Geneva, aveam norocul să avem și ape minerale din Franța și Italia și, bineînțeles, cele elvețiene. Pot spune că eram un consumator avizat, care detecta cu ușurință calitatea apelor minerale. Eram la București, în 1992, la Hotel București, și am cerut o apă plată. Chelnerul a zâmbit ironic și mi-a spus că „noi nu bem apă chioară”. Mi-a adus atunci o sticlă de apă minerală. Era o sticlă întunecată, murdară, eticheta strâmbă... Mi-a fost frică de intoxicare, când am văzut aspectul sticlei. Știți, erau acele sticle care se foloseau și la ulei și la bere și la vin și se mai întâmpla uneori să ai ghinionul să prinzi o sticlă. Am băut și am rămas surprins de contrastul dintre calitatea deosebită a apei și modul de prezentare. Veneam din Geneva, era cu totul alt nivel de trai acolo și eram intrigat că vedeam un ambalaj atât de neglijent, la un conținut cu totul și cu totul deosebit. Un gust extraordinar. Și atunci mi-a venit ideea. Am realizat că această țară are un potențial extrem de valoros în domeniul apelor minerale.
Ca să concluzionăm: apa minerală pe care ați consumat-o în România era mult peste ceea ce ați consumat până atunci.
- Calitativ, da. Dar prezentarea... Era o prezentare de parcă voiau să te facă să fugi...
- Și atunci v-a venit ideea să investiți...
- Da. Atunci a fost prima dată când am spus că e ciudat. Un conținut așa de bun la un ambalaj atât de execrabil, ceva nu e în regulă. De ce oamenii nu se ocupă de asta?
- Ați hotărât să investiți. Dar cum ați ajuns la Vatra Dornei?
- Fiind inginer arhitect (n.r. – Jean Valvis și-a luat doctoratul cu lucrarea „Teoria Modelelor în Procesul Designului Arhitectural”) am avut întotdeauna o abordare mai rațională, mai logică. Am avut încă de atunci o serie de criterii care clasificau apa minerală, în funcție de conținutul de sare, de magneziu, lipsa de nitrați și așa mai departe. Am umblat atunci pe la diverse izvoare din țară. Aveam niște sticluțe sterile și preluam probe de la aceste izvoare din arcul Carpaților. Le duceam apoi la Geneva, la laboratorul cantonului și acolo se făceau analizele și vedeam conținutul fiecărei mostre, ca minerale, ca grad de poluare, ca conținut de sare etc. Iar analizele acestea m-au îndrumat spre Vatra Dornei, deoarece rezultatele au arătat că anumite izvoare erau deosebit de pure, deosebit de plăcute la gust. Așa am ajuns, în 1994, cu prietenul meu, Dumnezeu să îl odihnească, Stelian Chiforescu, să ne înțelegem foarte bine, ca doi oameni cinstiți, cu încredere unul în altul, cu eforturi în aceeași direcție și să fondăm una dintre primele societăți mixte, româno – elvețiană, Dorna Apemin.
„Împreună cu Stelian, am creat o familie. Nu primim mercenari la noi”
- Cum ați ajuns să vă asociați cu Stelian Chiforescu?
- Era director general atunci la societatea statului, care se numea Apemin Vatra Dornei și care, pe vremea lui Ceaușescu, alimenta populația cu apă minerală Poiana Vinului, Poiana Coșnei și Poiana Negri, cele trei poiene. Am venit în Vatra Dornei la 5 dimineața, erau – 20 de grade afară, totul era înghețat, numai un bec în gară... Am avut un șoc. A trimis o mașină după mine, o Dacia, am ajuns, am făcut cunoștință, am vorbit, cu puțina franceză pe care o știa, dar cu ajutorul unui translator, ne-am înțeles imediat. A început în acel moment o relație, s-a fondat o colaborare bazată pe încredere, o relație extrem de bună, care a durat 28 de ani. O relație care s-a încheiat brusc, din cauza unor probleme la inimă și Dumnezeu ni l-a luat acum 40 de zile, chiar ieri (n.r. – 20 iunie) am avut parastasul.
- Ce a însemnat pentru dvs. și pentru compania dvs. domnul Stelian Chiforescu?
- Ce a însemnat? A fost partenerul meu principal, mâna mea dreaptă. Orice strategie am avut, a știut să o implementeze cu o ingeniozitate, inteligență și optimizare remarcabilă. De altfel, era un om de o inteligență remarcabilă. Nu era un specialist în marketing sau comercializare, viziunea și direcția veneau de la mine, dar eu, fără el, nu aș fi putut realiza niciodată tot ceea ce am realizat. Cu el, cu directorii noștri dorneni, cu personalul de aici, din bazinul Dornelor. Foarte important era că, împreună cu Stelian, am creat o familie. Consideram toți colaboratorii noștri ca fiind parte a unei mari familii. Nu primim mercenari la noi. Îmi propuneți astăzi cel mai bun specialist într-un domeniu, dar dacă este mercenar și nu are suflet, nu îl iau. Prefer să iau unul mai puțin bun, pe care să îl ajut să urce, să învețe, să-l fac să performeze, dar unul cu caracter. Primul nostru criteriu la angajare era calitatea caracterelor, calitatea umană a colaboratorilor noștri. Asta am reușit să fac cu Stelian. Și acesta este și mandatul pe care îl au directorii care au preluat cele 4 sau 5 joburi pe care le făcea domnul Chiforescu simultan. Făcea prea multe... Și când îi spuneam, Stelică, hai să facem o organigramă, îmi spunea: „De ce, Jane, nu merge bine cu noi doi așa?” Și nu am vrut să îl supăr niciodată. Dar avea rezultate. Nu uitați că am construit cu Stelică societatea Dorna Apemin, în 1994, în 1996 a ieșit prima sticlă, apoi, în 1998, am făcut La Dorna, tot un mare succes, și din 2010 am creat Aqua Carpatica,care este un succes la superlativ.
Cum și de ce au fost vândute societățile Dorna Apemin și Dorna Lactate
- În anul 1998 ați înființat Dorna Lactate SA și ați construit fabrica de lactate de la Dorna Candrenilor, iar în 1999, fabrica de brânză topită, în Vatra Dornei. Cum ați ajuns să vă orientați, de la apă minerală, spre afaceri în domeniul procesării laptelui?
- Bazinul Dornelor este un loc binecuvântat și, întâmplător, unde sunt izvoarele de apă pură sunt și livezi, sunt și gospodari, sunt oameni care nu au fost colectivizați pe timpul lui Ceaușescu, au păstrat terenul lor și a fost creată, în paralel, înainte să vin eu aici, o tradiție în domeniul procesării laptelui. Până și în București era un magazin „La Dorna”, unde puteai să găsești lapte și produse lactate de aici, din această zonă și puteai mânca papanași cu smântână din zona Dornelor. Nu este nimic complicat și nici ceva inventat de mine. Natura a făcut asta. Unde sunt izvoarele pure, neprihănite, să fie și livezile și pășunile calitative. După căderea lui Ceaușescu, toate fermele de vaci s-au dus, pentru că nu au fost organizate corespunzător, nu au fost privatizate sau finanțate. Oamenii din zona Dornelor, nefiind colectivizați, au păstrat capacitatea de producție pe care o aveau și pe vremea comunismului, cu fermele lor mici. Am convins un concern internațional foarte puternic în domeniul ambalajelor și, cu ajutorul lor, am construit fabrica de la Floreni, în 1998. Ideea antreprenorială era următoarea: în țară nu exista atunci lapte UHT și nici nu se știa că laptele UHT poate fi mult mai bun decât cel pasteurizat. Cu o mare diferență. La laptele pasteurizat ai nevoie să ai lanțul de frig la fabrică, la transport, la depozitele finale și la punctele de comercializare. Cine putea să investească atât de mult în lanțul frigorific, pentru a face un lapte pasteurizat? Și să fie și un brand național. Atuul laptelui UHT este că își păstrează calitățile chiar și după 6 luni, fără să fie nevoie să îl pui la frigider. Aceasta a fost ideea de business. Facem sau nu facem? Facem, pentru că nimeni nu face UHT. Eram primii. Și de ce să facem? Pentru că materia primă este acolo unde echipa noastră face apă minerală. Unde sunt izvoarele sunt și pășunile. Iau materia primă, nu este nevoie de investiții foarte mari la lanțul de frig, totul era bine. Și de aceea și a mers și a ajuns să fie laptele cel mai vândut din țară.
- Vom reveni la Dorna Lactate, dar vreau să o luăm cronologic. În anul 2002 ați vândut Dorna Apemin companiei Coca Cola. Din câte țin minte, s-a invocat atunci faptul că nu se putea asigura o distribuție care să țină pasul cu concurența. Nu știu dacă chiar acesta a fost motivul vânzării...
- Absolut deloc. Eram numărul doi în țară când am vândut și aveam deja ideea de a investi masiv în domeniul laptelui. Aveam proiectul laptelui ecologic, proiectul fermelor bio și eram determinat să devenim o forță, respectând reputația Țării Dornelor în ceea ce privește produsele lactate. Dorna era, prin excelență, o țară a produselor lactate, dar nevalorificate suficient. Am vândut primul meu brand nu pentru că am vrut să consum banii primiți. Nu am cumpărat un avion sau o vilă, ori o viață mondenă, luxoasă, nu sunt prin revistele mondene, nu mă interesează aceste lucruri. Am vândut pentru a reinvesti, pentru că am mizat pe un nou proiect.
- Ați vrut, deci, să renunțați la apă și să dezvoltați acest segment, al produselor lactate.
- Lapte, brânzeturi, iaurturi...
- Și totuși, în 2010, ați revenit la exploatarea apelor, cu Aqua Carpatica.
- Da. Trebuie să explic ce s-a întâmplat. Am avut o problemă majoră cu materia primă. Pentru a dezvolta afacerea, trebuia să avem materia primă. Dacă plafonezi la nivel de materie primă, plafonezi și produsul tău procesat, produsul final. Nu a fost posibil să îl convingem pe „fermierul” cu trei vaci să se extindă. Cu trei vaci nu faci o fermă, este o gospodărie privată doar. Pentru a fi o fermă, care să fie rentabilă, ai nevoi de minim 50 – 60 de vaci. Ungurii fac cu 200, polonezii fac cu 1.000. Astea sunt ferme. E simplu. Pentru a fi bun, laptele trebuie să fie proaspăt. Pentru a fi proaspăt, trebuie să fie refrigerat, răcit. Trebuie, deci, o cisternă de răcire, acolo unde sunt vacile. Dar nu poți să trimiți o cisternă de răcire pentru trei vaci, nu este rentabil. Ești falimentar de la început. Crescătorul de animale din România nu s-a gândit că trebuie să lase această cifră neeconomică, de trei sau patru vaci, și să meargă spre mai multe animale. Era foarte obositor și costisitor să colectăm laptele.
- Știu că a existat atunci un proiect, voiați să creați niște ferme mai mari, cu cel puțin 100 de vaci.
- Să știți că am înființat acele euroferme, cum le-am numit. Era un proiect cu bani de la SAPARD și s-au făcut vreo 10 proiecte. Fermele nu erau ale noastre, erau în proprietatea omului care a venit cu terenul. Ulterior, unii au avut probleme, deoarece corporația care a preluat afacerea nu a continuat proiectul, deși laptele de acolo era bio, era organic. Cei care au preluat aveau mai multe interese cu produsele agricole convenționale, pentru că este numărul unu în lume la produse convenționale. Și cum puteau ei să meargă cu produse bio și să își canibalizeze convenționalul? Dar adevărul este că materia primă era plafonată, iar posibilitatea de a crește era foarte dificilă. Ei au vrut să beneficieze de brandul pe care îl creasem, „La Dorna”, în timp ce eu nu vedeam posibilități de evoluție și de creștere. Au făcut o ofertă ce nu putea fi refuzată și nu a fost refuzată.
Cinci ani de analize pentru că nu putea să creadă că apa din izvorul Aqua Carpatica are zero nitrați
- Această tranzacție se întâmpla în 2008. Dar în 2010 ați scos pe piață AQUA Carpatica, singura apă minerală cu 0 mg nitrați/litru.
- Zero nitrați. Zero. Pe litru, pe tone, zero nitrați.
- V-ați întors astfel la tipul de afacere pe care l-ați început în zona Dornelor, cu Aqua Carpatica, produs care a ajuns să fie foarte premiat la nivel mondial, iar piețele de desfacere sunt pe toate continentele lumii. Cum a apărut Aqua Carpatica?
- A fost un fenomen pe care nu am putut să îl cred, timp de cinci ani. Ne-am gândit să ne întoarcem la apă și am fost pe la mai multe izvoare să luăm probe. Am găsit trei cu gust frumos.
- Ce înseamnă gust frumos?
- Adică o adevărată apă de masă. Plăcută. Nu medicinală, nu cu un gust care să îți rămână apoi în gură, sare, sau ceva amar ori aspru, acid sau sulfuros. Am ales trei pe plăcerea noastră gustativă și am trimis probele la laborator. La unul dintre aceste izvoare, probele au arătat că are zero nitrați. Este un izvor dintr-o pădure în care nu există activitate umană, activitate care este poluantă, din păcate. Cum se poate să fie zero nitrați? Nu am crezut, ne-am zis că au greșit. Am schimbat laboratorul și iarăși a ieșit zero nitrați. Am spus să așteptăm primăvara, să se topească zăpada și vor apărea nitrații. Dar analizele, tot zero nitrați. Am mers în Germania, la cele mai performante laboratoare de acolo. Zero nitrați. Am spus că nu pot să cred. Că este ceva magic, este imposibil. Nicăieri în lume nu există un izvor cu zero nitrați. Din 2005, timp de cinci ani am făcut analize, în toate anotimpurile, la diverse laboratoare din lume, pentru că nu puteam să cred. Și peste tot a ieșit zero nitrați. Cinci ani am așteptat și după cinci ani am zis că este excepțional, este unic. Am câteva interpretări legate de acest izvor, pentru că am fost la specialiști, am fost la universitate, la catedra de hidrogeologie. Am întrebat specialiștii în domeniu, cercetători științifici. Am două – trei interpretări care îmi explică de ce aici, în munții noștri Carpați, în bazinul Dornelor, există un izvor în care apa are zero nitrați. Astăzi sunt chiar două izvoare, pentru că am mai descoperit unul cu zero nitrați. E unic, e șocant, e diamantul rar.
- Ați vorbit de trei interpretări ale profesorilor universitari, ale specialiștilor. Seamănă între ele aceste interpretări?
- Nu, fiecare este diferită.
- Le-ați putea descrie puțin?
- Sigur. Vă spun despre două dintre ele. Una explică fenomenul de zero nitrați prin parcursul extrem de lung al apei, de la momentul căderii pe pământ, ca ploaie, până în inima izvorului. S-a dovedit, științific, că apa AQUA Carpatica pe care o bem acum, astăzi, este provenită de la ploaia care a căzut acum 40 de ani. Deci, parcursul subteran al apei AQUA Carpatica durează 40 de ani, de la momentul căderii ploii pe pământ și până ajunge la izvor. E șocant, dar e dovedit științific. Aceasta este prima explicație. Cea de a doua interpretare se referă la bacterii. Parcursul lung al apei duce la pierderea oxigenului din nitrați. Bacteriile au nevoie de oxigen, iar cum oxigenul se pierde pe acest traseu, bacteria moare. Cea de a treia abordare este legată de geografia locului. Carpații au 10.000 de urși, pădurile au lupi, natura este sălbatică în anumite zone, inclusiv în cea în care sunt izvoarele de care vorbim. Nu sunt infiltrații cu pesticide. Sunt îngrășăminte în Carpați? Sunt stropiri cu chimicale? Nu. Avem urșii, avem brazii, avem suprafețele neprihănite și nu avem sursele de poluare. Pentru că cea mai puternică sursă de poluare a apelor din Europa este, astăzi, agricultura intensivă, conform Directivei pentru nitrați, care este o lege pentru toate statele. Eu astăzi sunt, mâine nu mai sunt, dar brandul rămâne al țării, izvorul rămâne al țării, ca și reputația pe care o are în Los Angeles, Londra, Tokyo, Dubai și care va continua să existe și mâine, la fel ca și astăzi.
- Ați enumerat câteva din locurile în care ajunge AQUA Carpatica...
- Am uitat de San Diego, San Francisco, Chicago, New York, Ierusalim, Japonia, Australia. Și mai sunt multe.
„România – patria apelor minerale!”, un posibil nou brand de țară, creat de Jean Valvis
- În ultima vreme v-ați concentrat, printre altele, pe dezvoltarea diviziei de vinuri, Domeniile Sâmburești, medaliate la mai multe târguri de prestigiu. Ce reprezintă vinul pentru dvs.?
- O activitate artistică... Este știut, nu este nimic nou, la vin, jumătate este știința, tehnologia și procesarea, cealaltă jumătate este sufletul pe care îl pui pe ferma viticolă, pe aspectul și prezentarea lui. Am avut norocul să fiu sfătuit de consultanți din Italia. Nu pretind că sunt un specialist al vinului, dar știu să am încredere în oamenii competenți. Și le spun ce vreau, ce îmi doresc, iar ei, specialiștii, fac lucrurile respective. De 3 - 4 ani se văd rezultatele acestui efort, ale acestei munci de calitate. Dovada este că, la Bordeaux, unde au fost 5.000 de participanți, Feteasca Neagră - Chateau Valvis Domeniile Sâmburești, a primit medalia de aur. Și la un alt concurs, tot în 2019, dar la Paris, vinul nostru alb, Chardonnay, a luat medalia de aur. La acest concurs, cei care au dat notele sunt numai bucătari cu stele Michelin.
- Ați înregistrat la OSIM sloganul „România – patria apelor minerale!” și ați afirmat că am putea construi noul nostru brand național cu ajutorul acestui slogan. Ați declarat recent că „Sunt dispus să cedez gratuit statului român sloganul anunțat, ba chiar să contribui financiar la campania media prin care să anunțăm lumea întreagă ce poate face România pentru această planetă. Fiindcă România poate deveni oricând un fel de Rolls-Royce, de Ferrari al apelor minerale ale lumii, atât de pură este apa de la noi!”. V-au contactat oficialii statului român în acest sens?
- Da, dar s-a întâmplat puțin înainte de a începe pandemia și campania am pus-o puțin în suspensie. Este în analiză din partea Guvernului României în acest moment. Au făcut un plan, dar pentru că privește întreaga industrie, lucrăm cu niște pași mici, dar constanți și fermi, pentru a crea un front global al integralității industriei apelor minerale. Nu poate rămâne o inițiativă izolată, Aqua Carpatica, Bucovina, Dorna, trebuie să fie toți laolaltă. Acum se face fermentația, se discută, se analizează de către toți cei implicați. Cu ce putem merge noi, la ce suntem campioni mondiali? Și la calitate și la cantitate? La apele minerale! Industria alimentară, industria turistică și nu numai vor avea de câștigat dacă promovăm acest brand de țară. Noi nu vom fi patria apelor minerale pentru 10 ani de zile, ci pentru totdeauna. La acest domeniu nu vorbește nimeni, numai România!
<Când am coborât în gară, la – 20 de grade, m-am întrebat: „Măi Jeane, ce faci tu aici?”>
- Aveți afaceri în toată țara, dar ați spus adineaori, dar și cu alte ocazii că sunteți „un bucovinean prin adopţie”. De ce vă simțiți mai legat de aceste locuri decât de altele din țară, cum ar fi Sâmburești, unde aveți de asemenea un mare succes?
- Să știți că eu am rămas în România pentru că am venit la Vatra Dornei. Nu am rămas pentru că am făcut vinul sau agricultura mare. Eu răspund și calitativ și cantitativ și de bun-simț. În primul rând, sunt la Vatra Dornei din noiembrie 1992. Mult timp... Aici am construit prima fabrică, aici am creat colectivul, aici am avut partenerul meu, aici am avut nucleul de echipă, de manageri, care cu devotament și cu corectitudine și cu mare efort de calitate au făcut să vindem mai bine decât apele franțuzești la Los Angeles. Iertați-mă, cum să nu fiu mulțumit eu de Vatra Dornei? E cantitativ, pentru că e vorba de un timp îndelungat, e calitativ pentru că cifra de afaceri la Aqua Carpatica este foarte importantă, izvoarele noastre de aici sunt unicate la nivel internațional, iar eu nu am această unicitate a altei afaceri pe care o am în România. Deci, și vechimea, și importanța financiară, și faptul că e unicat la nivel internațional... Și altceva. Mai este ceva. Care este cel mai important.
- Oamenii?
- Da, oamenii. În 1992, vine un grec ortodox din Elveția, eventual răsfățat, că Elveția este unde este... Deci vine grecul la Vatra Dornei, și vede un bec la gară, totul era cristal în jur, nici un telefon și așteaptă 48 de ore pentru a obține legătura telefonică cu Geneva. Și când am coborât în gară, la – 20 de grade, un frig care te taie la față, m-am întrebat: „Măi Jeane, ce faci tu aici?” Dar acest elvețian...
- Răsfățat...
- Da, răsfățat, dar ortodox. Acest elvețian s-a întâlnit aici cu oamenii pioși bucovineni, oameni cu frică de Dumnezeu, cu gospodării curate, oameni cu onoare, cu verticalitate, cu cuvânt și, repet, cu frică de Dumnezeu. Dar și cu aceste peisaje superbe, care amintesc de Elveția mea. Și acest greco-elvețian și-a spus: „Măi Jeane, poți să faci afaceri în această țară, chiar dacă este așa cum ai găsit-o. Poți să faci afaceri, pentru că oamenii sunt de calitate”. Acesta este răspunsul. M-am simțit acasă, ca grec și ca ortodox, Iar datorită calității oamenilor am avut curajul să încerc să fac acest risc antreprenorial. Un mare bancher al României, președintele BCR pe atunci, domnul Ion Ghica, un mare domn, mi-a spus: „Domnul Valvis, știți de ce v-am dat banii? Pentru că ați avut curajul să mergeți acolo unde noi punem cuiul hărții României”.
- Așa spun cei de la București despre noi, că suntem acolo unde se pune harta în cui.
- Da, și? Acum sunt geloși ei, pe calitatea pe care o avem aici. Ați respirat aer de la București? Irespirabil! În concluzie, de ce sunt bucovinean prin adopție? Pentru că sunt compatibil cu acești oameni.
Donația unui echipament superperformant și ambițiosul plan al lui Jean Valvis
- Într-un interviu pe care l-ați acordat anul trecut, spuneați că „Pe lângă educaţie, este o altă nevoie aici în societate. Vreau să fac o unitate în domeniul medical, în domeniul bolilor, un spital”. Deocamdată, ați donat, de când a început pandemia, materiale și aparatură în valoare de 300.000 de euro. În aceste zile se finalizează donația către spitalul din Vatra Dornei, un echipament superperformant în valoare de 100.000 de euro pentru detectarea anticorpilor SARS-CoV-2. Știu că aveți un plan cu acest aparat, pentru zona Dornelor.
- Suntem cu toții martorii unui fenomen care este profund arbitrar. Suntem sub presiunea unei pandemii, iar problematica este cât de repede relaxăm măsurile, cât de prudent, cât de lent. Toate aceste aspecte au devenit un subiect politicianist, au devenit un subiect de speculă politică, pentru că avem alegeri. Iar eu pun o întrebare simplă: pe ce vă bazați când luați măsurile succesive de relaxare? Sau, sper să nu fie cazul, de întoarcere la măsurile restrictive? Pe ce? Pentru că studii epidemiologice nu sunt făcute. În ce procent se găsesc anticorpii în populație nu se știe. Oamenii de știință, epidemiologii, doctorii, au modelele statistice matematice, care trebuie să fie încărcate cu date. Am uitat că ar trebui ca ei, oamenii de știință, să aibă primul cuvânt în toate măsurile care se iau. Că trebuie consultați ei în primul rând. Pentru a analiza exact situația, științific, trebuie să introduci datele. Iar noi nu avem aceste date. Nu știm cum s-a răspândit pandemia. Nu s-a făcut scanarea populației. Și acum revenim la Vatra Dornei. Această comunitate din bazinul Dornelor a generat succesul brandurilor de care am vorbit. Eu reîntorc comunității un serviciu. Un fel de mulțumesc, căci fără voi nu se putea. Ei au meritul dezvoltării acestor branduri. Și pentru această comunitate, în înțelegere cu primarul și cu directorul spitalului, am hotărât să facem, pentru prima dată în România, ceea ce se face în cele mai dezvoltate țări. Am adus acest aparat performant, cel mai performant din domeniu, asigur și reactivii și consumabilele necesare pentru testarea tuturor locuitorilor din bazinul Dornelor. Total gratuit pentru populație, circa 30.000 de persoane. Dacă oamenii vor face testul, vom vedea dacă au avut Covid și vom putea stabili, după modele statistice, gradul de răspândire a virusului. Sunt persoane care au avut virusul și nu știu, dacă vor afla că l-au avut, va fi de acum încolo mult mai confortabil pentru ei, din punct de vedere psihic.
- Dar dumneavoastră faceți studiul pentru oamenii din Vatra Dornei. Ar trebui extins la nivel național...
- Eu sunt bucovinean prin adopție, cu colaboratorii și oamenii din Vatra Dornei care lucrează la brandurile noastre. O fac pentru Vatra Dornei, o fac pentru ei. O fac pentru sufletul domnului Stelian Chiforescu... O fac deoarece consider că este ceea ce trebuie făcut în toată țara. Am vorbit personal cu domnul ministru Tătaru, să am binecuvântarea lui și să cer protocoalele de la DSP. Ne-am luat obligația că toate datele pe care le vom colecta le vom preda DSP – ului, unde, cu epidemiologii, se vor întocmi modelele. Eu am un mesaj simplu: dragi dorneni, acceptați să faceți aceste teste. Pentru că, așa cum a spus starețul de la Putna, părintele Melchisedec, este o dovadă că vă respectați semenii. Este o dovadă că suntem responsabili, că trăim într-o societate. Trebuie să avem radiografia zonei. Se întocmesc niște modele, pe baza anumitor date. Datele le avem? Nu! Datele începem să le avem? Da! Unde? La Vatra Dornei. Și Vatra Dornei este unicat la nivel național, prin dorința aceasta de a scana populația și de a realiza un model epidemiologic.
