Gabriel MANȚĂ

Ca în fiecare an, au sosit și vestitorii primăverii pentru împătimiții fotbalului, adică meciurile eliminatorii din Liga Campionilor. Jumătate dintre optimi, căci acestea sunt defalcate pentru a permite cupelor europene ”de joi” să ajungă în aceeași fază. Banalitatea rezultatelor a fost salvată de victoria lui Lazio în fața lui Bayern, una scurtă, dar cu atât mai prețioasă. Bavarezii au avut diverse ocazii, dar părerea mea e că le lipsește un jucător cu personalitate care iasă în față când treaba nemțească scârțâie. Kane părea a fi acest gen de jucător, dar nu-i exclus să fie urmărit peste tot de ceva ce se cheamă ghinion (unii i-ar zice karmă). În buza celor 30 de ani, a plecat de la Tottenham la Bayern ca să lipească și el un trofeu, dar iată că taman în acest sezon balaurul fotbalului german e în pericol să nu-și mai adauge încă un cap la finalul Bundesligii. Golul italienilor a fost înscris de Immobile dintr-un penalty acordat pe o crasă neglijență a lui Upamecano, care i-a adus și cartonașul roșu. Sigur, 1-0  e un rezultat fragil în perspectiva returului de la Muenchen, dar măcar e un... rezultat! Înțeleg prin asta ceva cât de cât palpabil, deoarece Copenhaga, de exemplu, va face deplasarea la Manchester doar pentru a nu lua (și mai) multe de la City. La prima lor calificare din grupe (și ultima, având în vedere că de la toamnă sistemul cu grupe va deveni istorie), danezii au avut part de un adversar prea puternic, deținătoarea titlului și favorită pentru a și-l apăra, cel puțin asta spun cotele caselor de pariuri. Doar Realul mai are ceva de spus aici. Madrilenii au învins din exercițiu la Leipzig, după ce gazdelor le-a fost anulat un gol inițial în urma intervenției VAR. Interpretarea fazei putea fi făcută și în favoarea nemților, dar câteodată e vorba și despre anvergură. Asta nu poate umbri reușita extraordinarului Brahim Diaz, demnă de un Messi din tinerețe! La asta m-am gândit când am văzut cum continuă o fază în care e pus la pământ, se ridică, apoi mai e dezechilibrat o dată, dar iese încăpățânat la lumină, adică la culoarul de șut pe care îl valorifică printr-un șut de zile mari cu stângul, ca să încheie cu stil analogia cu ilustrul argentinian. Și apropo de jucători cu personalitate, când te gândești că la Real mai joacă și un Vinicius, un Bellingham, și va veni și Mbappé, cel care o ține în viață pe PSG (2-0 cam sever pentru ce au arătat cei de la Sociedad)!