Doru POPOVICI

Am citit în ziarul de ieri articolul colegului Gabi Manţă, scris înaintea primelor două sferturi de finală din Champions' League, în care Gabi pronostica o calificare fără mari probleme pentru Bayern Munchen în dauna lui Villareal, precum şi una încă mai lejeră a lui Real Madrid în fata deţinătoarei actuale a trofeului, Chelsea, pe care o desființase în meciul tur disputat la Londra. Gând la gând, cu bucurie! Exact la fel pronosticasem şi eu, cu ceva nuanţe proprii, în sensul că preconizam şi eu calificarea lui Bayern, dar după prelungiri, nevăzând-o capabilă să facă diferenţa necesară, de două goluri, în cele 90 de minute "normale". Dincolo, cafan patetic şi veşnic al Real-ului, mă gândeam la un 2-1 sau chiar 2-2, cu economie de efort la favoriţii mei, şi cu mult spectacol în iarbă. Imaginaţia noastră a fost însă surclasatăde realitatea din iarbă, Villareal reuşind o calificare pe care cred că nici n-a visat-o vreodată, iar Real de Madrid dormind un somn adânc preţ de vreo 75 de minute, la finalul cărora era eliminată, după un paranormal 0-3! S-au trezit însă pe rând: mai întâi Ancelotti, care a operat 3 schimbări fundamentale, unul din cei intraţi, Marcelo, dându-le ălorlalţi impulsul necesar, iar altul, Rodrygo, înscriind golul salvării, adică al intrării în prelungiri. Restul a fost... Benzema! Dacă încerc acelaşi exerciţiu cu Gabi Manţă, mie îmi iese ca Manchester City o eliminăpe Atletico (nici nu ştiu cum e mai bine pentru Real: să dea cu crucea peste Pep, duşman de o veşnicie, ori peste ălalalt distrugător al fotbalului, Simeone?), frecangeala mingii la ăia fiind până acum mai profitabilă decât băgatul celor 11 dosuri în poartă alălorlalţi. Dincolo ar trebui chiar să se producă un lanţ de miracole pentru că Benfica să întoarcă la Liverpool soarta calificării, neavând absolut niciun argument pentru asta, începând cu lotul foarte subţire. Mă aştept, aşadar, la semifinale chiar interesante: Real - Man City şi Liverpool - Villareal, adică două englezoaice contra două spanioloaice.