Gabriel MANȚĂ

Dor de fotbal la Hunedoara, de meciurile Corvinului care obișnuia să umple poarta oapeților în anii ’80. E drept, era generoasă și la primit, îmi amintesc de un 4-4 cu FK Sarajevo, în Cupa UEFA. Dar și de un... 9-0 cu Rapid! Se vorbea de norma hunedoreană, care la un moment dat avea media de 4 goluri/meci în meciurile de acasă. Fără îndoială, ”cangurul” Romulus Gabor a fost jucătorul emblematic al acelei formații, cel care a făcut legătura între generația veche, cu care Mircea Lucescu pornea legenda formații hunedorene, și cea nouă, care a continuat să facă furori și după plecarea antrenorului la Dinamo. Și iată că miercuri seară, pe stadionul numit acum Michael Klein, vreo 10.000 de oameni au înfruntat o ploaie urâtă de toamnă pentru a vedea urmașa Corvinului, adică FC Hunedoara, înfruntând FCSB în șaisprezecimile Cupei României. ”Urmașă” nu înseamnă că are și palmaresul Corvinului, dar nu merită să ne încurcăm cu așa ceva, întrucât Corvinul are nu are palmares de poveste, ci de povești. Și chiar dacă acum povestea nu merge mai departe, fie și numai faptul că au fost 120 de minute de fotbal înseamnă că entuziasmul și nostalgia suporterilor au fost răsplătite. Ba chiar revenirea de la 0-3 la 3-3 a aprins imaginația multora. Nedreaptă soartă pentru copilul de 16 ani din poarta hunedoarenilor, Ștefan Lefter, care a respins inițial cu piciorul lovitura de cap a lui Muși, dar mingea s-a dus în bară și de acolo în plasă. A fost golul de 4-3 pentru bucureșteni, iar o nouă revenire a gazdelor era improbabilă. Una peste alta, hunedorenii au plecat de la stadion cu impresia că promovarea în Liga a 2-a e cât se poate de îndreptățită.  FC Hunedoara e lider în Seria a 9-a, cu maximum de puncte, dar e încă devreme, s-au jucat doar 4 etape, și oricum promovarea se joacă la baraj.

Tot miercuri, ceva mai devreme, am văzut meci de primă ligă între Farul și Sepsi, decis în favoarea ultimei de un penalty mutat în careu de arbitrul central și de unul dintre tușieri, care s-au comportat exact ca milițienii din bancul ăla cu mortul de pe Academiei: de fapt se afla pe str. Edgar Quinet, dar pentru că era aproape de intersecția cu Academiei, milițienii l-au tras acolo, că era mai ușor de scris!