Gabriel MANȚĂ

NextGen a spart gheața și a făcut-o într-un mare fel. Imaginându-ne cariera lui Medvedev ca pe tabelul unui rus ceva mai cunoscut (cred, sper!), Mendeleev, putem spune că Daniil, pe lângă diverse metale și nemetale, a început să completeze și coloana de ”gaze nobile”. Aici trebuie să trag puțin spuza pe turta mea, mi-au ieșit două pronosticuri majore în acest sezon: Rafa nu ia RG, iar Nole, după triumful la RG, doar unul dintre Wimbledon și US Open. Așa a fost posibil acest 20-20-20, un fel de aliniere a astrelor. După Wimbledon, Djokovic s-a simțit pe acoperișul lumii și a forțat cu Olimpiada, unde nu numai că a ieșit mai prost decât se aștepta oricine, dar a lăsat și urme. N-a luat nici măcar bronzul, iar de la mixt s-a retras. A venit direct la New York cu misiunea declarată de a realiza ”Marele Șlem”, adică o performanță atât de rară, încât se poate întâmpla să nu prinzi una pe parcursul unei vieți! Nici tragerea la sorți nu l-a ajutat pe Djokovic, Zverev nimerind pe jumătatea sa, astfel încât parcursul să fie unul cât se poate de dificil, începând din sferturi, acolo unde s-a prezentat la întâlnire Berrettini. Nu se poate spune că italianul i-a pus probleme majore liderului mondial, dar tensiunea era acolo, o minge a vâjâit pe la capul unui copil de mingi, iar strigătele războinice n-au lipsit nici ele. A urmat Zverev, cu 5 seturi de luptă, în care neamțul n-a gestionat bine unele momente, în special setul 3, când a început game-ul de la 4-5 cu dublă greșeală, servicii de 227 și 219 km/h! A fost și un schimb mamut de 53 de lovituri, câștigat de Zverev, meciul s-a dus în decisiv și chiar dacă Nole a mers în finală, a făcut-o destul de frăgezit. Prin comparație, traseul lui Medvedev a fost unul defrișat, potențiala semifinală de foc cu Tsitsipas fiind evitată prin eliminarea prematură a grecului. Prin ce s-ar putea caracteriza această finală încheiată cu un triplu 6-4 în favoarea rusului? Prin faptul că rusul și-a luat soarta și cariera în propriile mâini, știind că dacă se ține de jocul său nu va mai conta ce face adversarul. A stat netulburat în schimburi lungi, câteodată accelerând el cu dreapta, alteori contraatacând aspru, tot cu dreapta. Exasperat că este bătut cu propriile arme, Djokovic a atacat fileul, dar acolo i-a lipsit o componentă esențială, încrederea, astfel că a produs de multe ori greșeli ridicole, inclusiv când Medvedev l-a încercat cu niște scurte la rândul lor ridicole, la care ajungea în deplin control, dar le rata până și pe alea... În cele din urmă, Nole a căpătat ca învins afecțiunea publicului, după care tânjea atunci când era intangibil.

Cum schimbă acest rezultat dinamica circuitului masculin? În primul rând, adio ”Mare Șlem”, ar fi neverosimil ca Djokovic să se mai apropie de acest pisc după 35 de ani. Mai ales că NextGen va mări pretențiile. Medvedev nu va mai fi impresionat nicicând de un meci cu sârbul, iar Zverev și Tsitsipas vor face și ei pasul următor după ce l-au împins pe Djokovic în seturi decisive. Aceștia trei sunt jucătorii care vor dori îndreptățit felia lor de glorie în 2022, iar la RG se va adăuga și Nadal, în ultima sa tentativă cu șanse la GS-ul cu numărul 21. Ar mai fi fost și Thiem, dar acesta e o nebuloasă, nu cred că va fi capabil să revină curând la vârf după accidentare și operație la mâna de joc. Pe Federer nu e cazul să-l mai introducem în astfel de calcule, probabil se va retrage la Wimbledon, până atunci să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o va mai petrece pe teren. Dar dintre ceilalți jucători poate țâșni cineva în 2022? Mă gândesc la cei doi canadieni, Aliassime și Șapovalov, apoi la Rublev, poate la Alcaraz. Conjunctural, Djokovic poate avea probleme de parcurs cu oricare dintre aceștia, poate și cu alții, ceea ce e o problemă, căci anul 2022 va fi despre GS-ul cu numărul 21, al lui Djokovic sau Nadal, sau acel 21 nu va mai fi deloc.