Librariile ALEXANDRIA - Reduceri
Librariile ALEXANDRIA - Reduceri
Librariile ALEXANDRIA - Reduceri
 
miercuri, 15 sep 2021 - Anul XXVI, nr. 216 (7828)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9473 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1999 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

O pecingine

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Alibec s-a dus la Untold. Nimic de reproșat, dimpotrivă. Cum ar veni, tot pe stadion: reflectoare, fani, galerii, gazon martirizat – mai puțin nesuferiții arbitri la deciziile cărora să protesteze. Nimeni n-o să-i reproșeze că-i mereu cu mâinile pe sus fiindcă, la Untold, asta nu-i contestare, ci entuziastă adeziune.  Chiar mă bucur: după cum se manifesta pe terenul de fotbal, juram că-i consumator de manele. Oricum ai lua-o, muzica de la Untold se situează cu două-trei-patru etaje mai sus decât coșmelia manelelor, așa că prezența unui fotbalist acolo poate fi considerată un semn de îmbucurătoare normalitate: tinerii vor muzică tânără. Surpriza vine de la colegi de-ai lui. Man, Sorescu și nu numai se declară robiți manelelor. Barem nu-și ascund pasiunea, în vreme ce onorabili politicieni pe care-i vezi, din rațiuni protocolare, ascultând spășiți muzică simfonică la Festivalul Enescu (și aplaudând între părți), când scapă „liberi” hăpăie manele cu gura plină.

Într-un fel, n-aș avea nimic împotriva manelelor și maneliștilor. Niciodată nu poți fi îndreptățit să-i dai peste mână celui ce fumează „Plugari”, somându-l să treacă la „Kent”; asta-i place, asta fumează. Cei cu nivelul cultural poticnit la prag de manea au dreptul să fâlfâie lozinca „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie”. Pe de altă parte, maneaua este infinit mai sinceră decât majoritatea textelor idioate de muzică ușoară românească, confecționate pe bandă rulantă de bieți meseriași ce rimează sârguincios și calp „iubire” cu „fericire”, „mine” cu „tine” și „noapte” cu „șoapte”.

Dicționarul definește maneaua ciudat: „Cântec de dragoste de origine orientală cu melodie duioasă și tărăgănată.” Producția veacului XXI nu pare nici duioasă, nici tărăgănată, iar dragostea a devenit una dintre teme, deloc unica. Se zice că maneaua se cântă la noi de pe la 1820. Are, deci, respectabilă istorie, ilustrând moștenirea noastră balcanic-orientală. Ar fi resuscitat-o prin anii 80, la Clubul Uzinelor „23 August”, un oarecare Dan Armeanca. Au cântat manele Romica Puceanu, Gabi Luncă, poate chiar și Maria Tănase, la trei recente ediții Eurovision câștigate de Turcia, Ucraina, Grecia, piesele premiate aveau sonuri de manele, și nu-i petrecere de cartier făr-de al de Tzancă Uraganu’ („Se mișcă-n prăpăd / Eu mor când o văd”), fără să lipsească de la întâlnirile simandicoase ale „lumii bune”, de regulă mai către coada sindrofiei, când s-au adunat paharele și-ncep dedicațiile.

Cele de mai sus n-au cum fi de-ajuns pentru a legitima intelectual maneaua, expresie deplină a precarității în gândire și turnesol pentru primitivismul gregar. Spre deosebire de muzica ușoară românească, unde textul se consideră că ar avea cel mult 40% relevanță, maneaua trăiește în primul rând prin textul semidizat, ritmul-stas și bicisnica linie melodică însemnând prea puțin. Poți lălăi un hit de muzică ușoară, dar o manea fără text, nicicum. Care texte... Domnul cu mila! Panseuri de grădiniță: „Ai luat banii și-ai plecat / De mine nu ți-a păsat / C-am suferit în urma ta”. Ori: „Ce mișcări are / Prea criminale / Când îi văd corpul ăla atletic / Care mă face să umblu bezmetic / Când mă uit la sânii ei autentici / Sută la sută, nu din ăia sintetici / Frumoasă fată, bună bucată / Aștept să pice lată!”

Maneaua a devenit unul dintre cei mai puternici vectori ai mitocăniei care, încet, încet, ne copleșește: zilnic suntem nevoiți să vâslim prin oceanul de proastă creștere alimentat din topirea ghețarilor bunei cuviințe. De lehamite, nici nu mai luăm atitudine: plecăm ochii, facem pe surzii, doar-doar depășim momentul întâlnirii cu bădărănia în stare gemă, spre a reintra cât de cât în aria atât de primejduită a normalității. Dincolo de pericolul proliferării dezlănțuite a mitocăniei își ițește cornițele lașitatea acceptării pasive. Cum explicăm lăbărțarea neam-prostiei? Teza lui Mircea Cărtărescu: „Bădăranii nu-s nici ei bădărani din naștere. Ei sunt bieți oameni la care s-a urlat și care au fost umiliți de când se știu. Au devenit scârboși fiindcă au simțit pe pielea lor că nu ține să fii drăguț cu ceilalți. Pentru că la toate ghișeele au rezolvat numai urlând. Pentru că doar mitocanii au avansat social, călcând peste cei blânzi (...). Nu vreau să spun că am fi fundamental răi. Firește, ne-au împins spre asta sărăcia și lipsa de orizont, carențele de educație, perplexitatea maselor țărănești dezrădăcinate și aduse în ghetourile marilor orașe”.

N-aș subscrie până la capăt: nu la țară a învățat Ghiță să fumeze „iarbă”, nici Maricica să facă trotuarul! Instalarea țăranului la bloc poate fi o cauză, dar nici pe departe cauza cauzelor. Dincolo de toate aceste discuții rămânând cât se poate de clar că mitocănia, manelizarea, proasta creștere, se-ntind ca pecinginea, ceea ce generează perpetua tensionare a relațiilor interumane, stimulată și de agresivitatea politicului exacerbat. Revenind la fotbaliști: i-am cunoscut cândva pe Matei de la CSMS Iași, pe care-l întâlneam la concertele Filarmonicii, pe clujeanul Ivansiuc, un împătimit al cărții – excepții ce n-au cum să confirme nici o regulă. Și, la urma urmei, ce-i putem pretinde lui Alibec, Man, Sorescu? Să dea goluri, și-i de-ajuns. Asta știu, atâta pot, atunci s-o facă! Iubească ce muzică vor!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O pecingine.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.86/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.9 din 7 voturi
O pecingine4.957

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Autentificaţi-vă pentru a posta comentarii!
Remember
Am uitat parola Înregistrare

Monitorul doreşte ca acest site să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ.
Din acest motiv, cei care postează comentarii la articole trebuie să respecte următoarele reguli:

1. Să se refere doar la articolul la care postează comentarii.
2. Să folosească un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legătura cu textul.
4. Username-ul să nu fie nume de personalităţi ale vieţii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greşeli, incoerenţă, lipsă de documentare etc.

Nerespectarea regulilor menţionate mai sus va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinţă interdicţia accesului la această facilitate a site-ului.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei