Gabriel MANȚĂ

Scriam deunăzi că în Serie A mai rămânea ca punct de atracție duelul Immobile-Ronaldo pentru titlul de golgeter, implicit și pentru Gheata de Aur. Între timp am ajuns la runda finală, iar lazialul Imobile a sprintat și pare scăpat în câștigător la intern, în timp ce pentru Gheată deja l-a depășit pe Lewandowski. Ar fi aproape un miracol ca portughezul să recupereze o diferență de 4 goluri (31-35), asta presupunând că rivalul său rămâne pe sec. Este în joc și recordul de goluri marcate într-o stagiune italiană, și el foarte recent: Higuain a marcat 36 de goluri pentru Napoli, cu 4 ani în urmă. Și chiar la Napoli se deplasează Lazio mâine, de la 21:45, iar dacă e să ne imaginăm o miză pentru gazde, putem presupune că își doresc ca recordul acesta să rămână în curtea lor. De la aceeași oră, Juve primește pe Roma, dar eu vă propun un alt meci și o altă miză, căci am pierdut-o din vedere pe Atalanta și tentativa ei de a atinge bariera celor 100 de goluri stagionale! Momentan are 98 și un meci acasă cu Inter, decisiv de asemenea și pentru locul secund. Trebuie spus că bergamascii au cam obosit în acest final de sezon, de înțeles având în vedere ritmul etapelor. 5 goluri în ultimele 4 etape e mult sub potențial, căci 5 sau mai mult au marcat de multe ori în acest campionat. Totuși, în ultimul meci, 2-1 la Parma, au arătat ceva mai bine, numai în ultimele 10 minute ratând exasperant ocazii pentru care n-ar ajunge degetele unei mâini! Un gol dacă mai reușeau, ajungeau la 99, iar unul acasă cu Inter intra sigur. Așa, având în vedere și miza de clasament, obiectivul celor două goluri este incert. Dar haideți să vedem de ce ar fi așa prestigioasă atingerea barierei de 100 de goluri. Singurele ocazii în care s-a atins sau depășit suta în Serie A sunt 4 sezoane din 5 între 1947 și 1951! Vă dați seama ce discrepanțe erau atunci, după război, în favoarea unor Milan, Inter, Juventus sau Torino. Aceasta din urmă este recordmena absolută, cu 125 de goluri într-un campionat cu... 21 de echipe, exact înainte cu un an de tragedia aviatică de la Superga. Eu zic că merită să-i ținem pumnii Atalantei, atât pentru a-i premia simbolic jocul glorios de atac din acest sezon, cât și pentru faptul că este o echipă provincială, cu o cupă în 1963 și un titlu conjunctural de campioană în 1928, câștigat între o promovare și o retrogradare!