Doru POPOVICI

Nu ştiu dacă în cultura altor popoare există zicerea sau măcar ideea că nici o minune nu durează mai mult de trei zile. Sunt sigur însă că o altă zicere, aia cu "să punem răul înainte", ne este specifică. Suntem, adică, dacă nu neapărat fatalişti, atunci măcar circumspecţi, temători. Cu alte cuvinte, parcă ne e frică de bine. Îmi aduc aminte că asta îmi spunea un celebru activist de partid sucevean prin anii '80, anume că noi am fi putut-o duce incomparabil mai bine atunci, numai că înainte cu un deceniu ne speriaserăm ce bine ne era şi am luat-o brusc înapoi. Unde naiba vreau să ajung? Păi unde altundeva decât la minunea de meci de alaltăieri, în care am măturat cu Croaţia cam în felul în care până la această fenomenală echipă măturau alţii (toţi!) cu noi de-a lungul şi de-a latul Europei, la toate categoriile de "under", fie că erau de 21, de 19, ori chiar de 15? Asta, ca să nu mai vorbesc de adulţi... Ei bine, alaltăieri s-a întâmplat nu o minune. A fost un lanţ de minuni care părea chiar interminabil, începând cu acordarea penalty-ului din care am deschis scorul, rod al altei minuni: VAR, "arbitrul" care vede tot! Mai mult, continuarea a fost şi ea minunată: am deschis scorul! Ei, şi? Mare şmecherie!, ar zice cârcotaşii. Păi, dragilor, chiar aşa e, o mare şmecherie, din moment ce tot alaltăieri, la vreo 3 ore distanţă, francezii (mamăăă, chiar "copiii" campionilor mondiali!?) s-au învrednicit să rateze nu unul, ci două penalty-uri, contra Angliei! Lanţul de minuni a continuat cu golul lui Hagi, tocmai când înjuram arbitrii că nu îl acordaseră, cu o secundă înainte, la capul lui Puşcaş. Reluarea a arătat că parcă totuşi nu fusese gol la prima execuţie. Apoi, la 2-1, am reuşit minunea de a nu ne pierde, dimpotrivă: i-am încălecat din nou pe croaţi, următoarele două minuni venind aproape natural: un dribling prelungit, criminal de-a dreptul, finalizat cu un şutălău în fundul plasei în loc de clasicizata execuţie către tabelă, iar la urmă acordarea (tot VAR-ul dragul de el, că mult a mai muncit în favoarea noastră!) unui gol pe care omul cu steag ori cu fluier nu l-ar fi validat în veci! La câte minuni s-au întâmplat, zău că nu merită să ne gândim că cea mai mare, aia de 4 - 1, se face uitată în a treia zi, mâine. Zic că logic ar fi s-o ţinem din minune în minune, inclusiv până la aia din finală. Alaltăieri am jucat la pariuri 1 pauză, 1 final. Tot aşa joc şi mâine. Şi cu Franţa, în ultimul meci din grupă.