Gabriel MANȚĂ

Ilie Balaci, Minunea Blondă a fotbalului oltean, a plecat puțin. Nu, nu s-a dus să dribleze îngeri, astea sunt exprimări pe care îndeobște le luăm în râs, pe bună dreptate. Pur și simplu s-a stins un om, că asta era și el, dar un om pe care mulți alți oameni îl purtau în suflet încă de pe când trăia. Acum intră în legendă, aproape că nici nu se simte diferența. Oricum, se spuneau nenumărate povești cu el. Și-ar fi dorit să-i fi scris povestea Ioan Chirilă, așa cum a făcut-o marele cronicar cu alții, Nadia, Lucescu. Însă chiar dacă nu i-a dedicat un titlu, Ioan Chirilă l-a povestit în cărțile lui. N-am izbutit să găsesc un anumit fragment, pentru a-l reda ca atare, dar secvența mi s-a înfipt ca un sfredel în memorie. L-am și citit de nenumărate ori, copil fiind, nu mă mai săturam de secvența aceea. Era vorba de un meci de pregătire în care Lucescu îl adusese și ”cangurul” Gabor, desemnat cel mai bun jucător al campionatului mondial de juniori disputat în Australia, de unde și supranumele hunedoreanului. Balaci era deja un veteran, dar nu prin prisma vârstei. La o lovitură liberă din preajma careului, i-a oferit mingea mai tânărului său coechipier. Acesta a desenat o acoladă perfectă în aer, punând mingea în vinclu. Spectatorii, extaziați de această confirmare rapidă a talentului lui Gabor, au izbucnit în urale, scandându-i numele. Peste numai câteva minute, altă lovitură liberă, aproape din aceeași poziție. Gabor, luat de val, ia mingea și vrea să execute tot el. Numai că Balaci, de data asta, merge și i-o confiscă. Chirilă adaugă aici și niște cuvinte pe care, în imaginația lui Balaci i le-ar fi spus lui Gabor, ceva în genul ”E rândul meu, puștiule!”. Se aud fluierături, spectatorii se agită, ar fi vrut un recital al puștiului. Balaci își așează fără grabă mingea și... Vinclu! După o clipă de uluire, tribuna izbucnește: Balaci, Balaci!

Închei cu o comparație care poate fi utilă pentru cei mai tineri, care nu l-au prins pe Balaci. Jocul său era unul modern pentru timpul acela. Ar fi putut fi ceea ce înțelegem prin număr 10, căci el dribla și șuta ca un decar autentic, dar în același timp făcea șanț între cele două careuri, băga tackling-uri și dădea pase lungi. În loc să se menajeze și să dea goluri pe bandă, a ales să trudească. Dacă nu v-ați dat seama, tocmai am descris jocul viitorului Balon de Aur, Luka Modric. Atât de bun a fost Balaci al nostru.