Gabriel MANȚĂ

Duminică, ex-iugoslavii au avut treabă. Croații la Cupa Mondială, sârbii la Wimbledon. Cum finala din Rusia se întindea până la ora limită de predare a articolului, plus că riscam prelungirile, ceea ce croații au jucat la toate fazele eliminatorii de până acum, m-am hotărât să mă limitez la iarba de la Londra, care oricum are prea multe povești de spus pentru a încăpea aici. La fete, în ciuda alergiei istorice pe care au manifestat-o capii de serie în această ediție, în finală au ajuns niște jucătoare care au mai fost acolo, ba chiar în același timp. Așadar, Angie Kerber a salvat onoarea circuitului feminin, stăvilind povestea americană de succes, tip hollywoodian, a Serenei. Forma sa fizică se îmbunătățea parcă de la meci la meci, dar nu putea fi comparabilă cu a lui Kerber, care de data asta a mers până la capăt. Reamintesc faptul că în primele două Grand Slam-uri ale anului fusese oprită de fiecare dată de Simona! Acum, nemțoaica a fost și ajutată de o adversară uneori pripită peste măsură, care s-a repezit cu pași mari în niște smash-uri la îndemâna oricărei junioare. La unul din ele, a trimis violent pe direcția lui Kerber, aceasta aruncând o privire incredulă spre Serena, care nu și-a cerut scuze! Dorința prea mare i-a jucat feste, cert e că sezonul american de hard se anunță foarte palpitant.

La băieți, semifinalele au fost de pomină. Anderson și Isner au jucat numai în decisiv un alt meci de 5 seturi: 26-24 se poate descompune în 6-4, 4-6, 6-4, 4-6, 6-4! Sud-africanul a ajuns în ultimul act inclusiv cu o minge câștigată după ce a alunecat, a apucat racheta cu stânga, s-a ridicat și a returnat cu priza la jumătatea mânerului, câștigând punctul! Și Nadal a pățit-o cu Djokovic, sprintul său ireal de după alunecare proptind mingea doar în bandă. Dar câte nu se pot spune despre acest meci întins pe două zile! Ca de obicei în astfel de ocazii, Rafa a revenit cu lecția învățată: mai multe slice-uri și scurte. Astfel a dus partida în decisiv, ba chiar a ajuns aproape de liman, fiind nevoie și de norocul lui Nole la acel passing în diagonală, la minge de break. Că apoi balanța a înclinat spre sârb a fost chestiune care ține de inefabil. Însă pot să mă felicit că am prevăzut revenirea la nivelul său de vârf după semifinala de la Roma, adjudecată de Rafa. Ar fi fost in crescendo o întâlnire și la Roland Garros, dar chiar și fără ea devenise clar că Djokovic mergea în sus și numa-n sus.

După cele de mai sus, nu știu câți mai așteptau ceva deosebit de la finală. Și, într-adevăr, Anderson n-a livrat. Spre deosebire de Federer, Djokovic nu l-a lăsat să-i scape din mână. Nole s-a întors și avem toate motivele să credem că va și rămâne.