Doru POPOVICI

Sigur că m-a preocupat şi pe mine, probabil ca pe oricare iubitor de fotbal şi de echipă reprezentativă, succesiunea la conducerea acesteia. Nu mă aşteptam ca după Daum să se mai încerce cu un străin, din cauza rezultatelor cataclismice ale acestuia, prilej cum nu se poate mai nimerit pentru ăia care dau pe dinafară de "patriotism", de fapt de xenofobie, să grohăie în registrul ăla grotesc, al sălbaticilor fără frontiere. Acum, după alegerea făcută, nu le rămâne decât să se domolească şi să aştepte rezultatele din teren. Dar eu sunt gata să pariez că în caz de rateuri, chiar din cele care nu mai prezintă vreo importanţă, cum sunt cele două meciuri care urmează şi care nu schimbă cu nimic situaţia existentă, chiar dacă scorul va fi 10 - 0 sau 0 - 10, se vor găsi destui grohăiaci care să-şi amintească de faptul că şi Contra ăsta e tot un fel de trădător de neam şi de ţară, din moment ce fotbal a jucat mai mult prin Spania. Şi că tot acolo s-a cărat peste noapte, atunci când i s-a oferit un loc de antrenor, chiar dacă la o echipă second hand. Ştiţi cum e: românul găseşte prilej de cârcoteală oricând şi din orice. Tocmai de aceea, celor predispuşi la aşa ceva, le reamintesc că Contra, dar şi Daum şi oricare alt selecţioner, lucrează cu materialul clientului. Cu fotbaliştii, vorba lui Vanghelie, "care este". Şi care nu se transformă peste noapte în bici. Contra e clar că ştie meserie, că are şi puterea de a-i mobiliza pe cei selecţionaţi, dar dacă amărâţii ăia nu pot mai mult... În sfârşit, să sperăm că ochiul său e bun şi că va şti să-i aleagă, din puţinii candidaţi, pe ăia care să aibă măcar ambiţie. Aici, cred că încă mai potrivit ar fi fost Dan Petrescu, cel a cărui conferinţă de presă de ieri am urmărit-o foarte atent. Se vede/aude/simte la el efectul şederii îndelungate la Londra. Petrescu are o altă percepţie asupra lumii fotbalului, şi evident că şi o altă abordare. Discursul sau e sobru, la obiect, plin de bun-simţ. În plus, dacă scormonesc în memorie, îmi iese că ceea ce a făcut el la Unirea Slobozia e absolut remarcabil şi cam fără egal în fotbalul nostru. Aş fi vrut să-l văd şi la Naţională. Îmi pare rău că n-a ajuns, dar mă bucur că e acolo Guriţă. Doamne ajută!