Doru POPOVICI

Când te apuci să faci bilanţul fotbalului românesc, în aparenţă lucrurile sunt foarte simple: aş putea pune punct acum, aici, şi să vă urez tuturor un sincer "La mulţi ani!". Fiindcă de fapt nici nu ai ce scrie. În campionat nu se joacă absolut nimic, în cupele europene e de-a dreptul miraculos că o echipă a prins primăvara, iar Naţionala pare desprinsă complet de realităţile din restul lumii. Şi chiar dacă am adus antrenor străin, regulamentele nu permit ca el să-şi fi adus şi ceva fotbalişti, aşa că, fiind nevoit să lucreze cu materialul clientului, rezultatele nu pot fi mai breze. Starea de dezastru este generalizată, cuvântul cel mai potrivit pentru a caracteriza în ansamblu fotbalul din România anului 2016 fiind unul împrumutat din medicină: metastază! Invariabil, de mai mulţi ani încoace, la deschiderea sezonului avem un număr de echipe, iar la final mult mai puţine. Noi suntem cei care am brevetat la nivel mondial chestia cu echipele care iau titlul, anul următor joacă în Champions' League, iar după încă un an se desfiinţează. A da vina doar pe starea economică e o prostie, deoarece aşa s-ar putea crede că în România s-a concentrat toată criza mondială, căreia i-a plăcut aşa de mult la noi încât nu se mai dă dusă. Nu. E vorba doar de o perpetuă spălare de bani, porecliţii "investitori" în fotbal fiind în imensa lor majoritate doar nişte borfaşi de joasă speţă care au găsit calea cea mai simplă şi mai sigură de a-şi albi banii: prin fotbal. Iar aşa un fotbal nu putea fi condus decât de nişte neisprăviţi: la Federaţie îl avem pe unu' care în viaţa lui n-a pus piciorul pe o minge, iar la Ligă pe Mutu'! Nu Adrian, ci un mut adevărat, a cărui permanentă tăcere aproape că îl recomandă pentru a candida la preşedinţia ţării! Stadioanele mai vechi se prăbuşesc, alea mai noi, făcute tot din furtişaguri, ba nu au încălzire sub gazon, de se joacă pe patinoare pe vremea asta, ba nu le funcţionează acoperişul când plouă. Spectatorii se pot număra pe degete, aşa cum a fost la meciul dintre două "europene", Astra şi Pandurii, când în tribune erau fix 8! La mulţi ani!