Mircea Radu IACOBAN

Din nou despre Putin. Nu urmăresc firul biografiei „noului ţar” (cartea lui Lee Myers, discutată şi-n precedenta rubrică, o face amănunţit, de-a lungul a 720 de pagini; un articol de gazetă n-are cum ţine pasul cu astfel de generoase desfăşurări editoriale); mai degrabă aş selecta momente şi situaţii purtătoare de semnificaţii caracterologice. De pildă, relaţia personajului cu sexul opus. Putin s-a arătat a fi un timid introvertit, cu puseuri de insolenţă tipice genului: după ce a acostat-o intempestiv pe stradă, i-au trebui trei ani şi jumătate pentru a-i propune Ludmilei căsătoria. Prima soţie (profesoară, vorbeşte mai multe limbi străine) a fost bună la greu, în anii de început, pentru a fi mai degrabă uitată când „ţarul” a ajuns la Kremlin. Nici acum nu se ştie exact când şi unde a divorţat, spre a se dedica noii lui cuceriri, Kabaeva, o jună gimnastă frumoasă foc, devenită, în Rusia, sex-simbol.

Ludmila s-a arătat mai mult decât înţelegătoare: „este absorbit de munca lui. Copiii noştri s-au făcut mari, au viaţa lor. Toţi avem. Puteţi considera că a fost vorba despre un divorţ civilizat.” Se pare că gimnasta i-a născut lui Putin un fiu în 2010 şi o fiică în 2011. Presa îi atribuie preşedintelui Rusiei şi alte câteva cuceriri „concomitente”, dar poate-s zvonuri inventate de aparatul PR de la Kremlin, interesat să ofere naţiei imaginea unui „ţar” viril, energic şi potent. „Putinologii” nu ezită să afirme că personajul „este mai apropiat de câinii lui decât de oameni, chiar şi de prieteni” – diagnostic aplicabil, de ce nu, şi-n cazul relaţiilor cu femeile.

De altfel, cei care se ocupă cu promovarea imaginii sunt suspectaţi de a fi pus în scenă mici reprezentaţii atent regizate, menite să dovedească bărbăţia şi curajul eroului de la Kremlin – care, se ştie, într-adevăr are pregătirea unui polisportiv cu performanţe competiţionale. Iată-l, echipat în scafandru, plonjând în apele Mării Negre spre a explora ruinele unui oraş scufundat. Iese victorios din valuri, aducând la ţărm două splendide amfore străvechi – care, dacă ne luăm după gazetarii obraznici, încă mai poartă urmele unor şterse numere de inventar ale cutărui muzeu arheologic. Sau, iată-l pe Putin la manşa avionului cisternă chemat să stingă un cumplit incendiu de pădure. Unghiul strâns al filmării nu îngăduie să se vadă şi un al doilea personaj în carlingă, copilotul, avionul având, desigur, dublă comandă. Poate, totuşi, episodul este real şi lumea-i cârcotaşă; ruşii îl vor vedea pe Putin coborând, după aterizare, şi din carlinga unui sofisticat avion de vânătoare cu simplă comandă...

Este un dur? Neîndoielnic. Modul în care a acţionat şi-n Cecenia, şi-n Georgia, metodele utilizate în lupta cu corupţia (dar şi intimidarea şi reducerea la tăcere a inamicilor politici), capacitatea de a lua fără şovăire grave decizii purtătoare de consecinţe internaţionale (vezi cazul Crimeei) îl aşează între cele două extreme ale percepţiei publice: „Putin, omul care instigă la război” sună titlul unui documentar tv realizat de Boris Nemţov (avea să fie împuşcat, nu se ştie nici acum sigur de cine, în 2015) şi „priceperea extraordinară de lider” cu care l-a gratulat revista „Time”, acordându-i distincţia „Personalitatea anului”. Surse neconfirmate susţin că Putin are o avere de 40 de miliarde de dolari în active, dacă nu chiar peste 70 de miliarde, astfel trecând în fruntea clasamentului celor mai bogaţi oameni din lume. Nu iese fum dacă nu faci foc; or fi, n-or fi cifrele exacte, nu-i corect să le invocăm doar pe ele, fiindcă şi rusul de rând s-a bucurat de o spectaculoasă creştere a agoniselii personale. Nu-i vorba de miliarde, desigur, dar venitul pe cap de locuitor a crescut în Rusia şi-n mandatele lui Putin de peste zece ori! Spectaculos! De unde şi la fel de spectaculoasele procente pro-Putin în alegerile de până acum.

Marea corupţie a fost tolerată în Rusia câtă vreme i-a fost prielnică „ţarului” şi nu reprezenta o ameninţare politică. Când a devenit excesiv de sfidătoare (Roman Abramovici: „Eu am 12 miliarde de euro, dar eram la fel de fericit şi când aveam 11 miliarde”) şi a cutezat să se implice decisiv în jocurile politice, autoritarul, durul şi hotărâtul Putin nu s-a sfiit să arunce în puşcărie persoane considerate intangibile. Rechizitoriile nu-s chiar convingătoare, dar ce mai contează? Se poartă şi la case... mai mici. Având destule pe suflet, „noul ţar” este văzut ca „un individ supus greşelii, care a făcut propriile-i alegeri în anumite momente cruciale, reuşind în felul acesta să schimbe cursul istoriei” (D. Treisman, de la „The Washington Post”), în vreme ce oponentul „ţarului”, şahistul Kasparov, avertizează: „Putin este deocamdată problema noastră, dar curând va fi problema întregii lumi.”