Gabriel MANȚĂ

A erupt neașteptat chestiunea numelui Steaua, interzis pentru clubul deținut de Becali de o instanță judecătorească intermediară. Presa nici nu mai urmărea subiectul, de aceea toate știrile citau ca sursă DolceSport. Cu emblema am înțeles, e vorba de un simbol grafic cu valoare de unicat, dar în ceea ce privește numele mi se pare o interpretare excesivă. De altfel, am mai argumentat asta aici, cu ani în urmă, când armata dădea semne că întoarce armele. Dacă lăsăm echipe să se numească Juventus sau Atletico, de ce am împiedica-o pe alta să se numească Steaua?! Mai degrabă mi se pare plauzibilă varianta că numele prohibit este Steaua București, caz în care Becali trebuie să nuanțeze puțin. Oricum, decizia nu este definitivă, ne vom lămuri după cea de-a treia și ultima pronunțare. Un lucru trebuie spus din capul locului: toate acestea i se întâmplă lui Becali pentru că el a preluat clubul printr-una dintre acele șmecherii ale sale, pe care i se întemeiază existența. El fusese adus în anturajul Stelei ca oaie numai bună de muls, precum Turcu la Dinamo. Becali, ca un Ceaușescu și nevastă-sa într-unul singur, s-a suit apoi încălțat pe divan și nu s-a mai dat dus. Când îl aud acum predicând cu Dumnezeu și adevărul în gură, mă încearcă un singur sentiment: scârbă. Să ne aducem aminte că la vremea respectivă au fost destule voci care avertizau că Becali preluase ilegal Steaua, este suficient să pomenim de Hagi, care a mers până la a depune un protest la prim-ministrul Adrian Năstase! Apoi, în perioada în care se făceau unul pe altul zdreanță și oligofren, dar fără să se insulte, Corleone Dragomir umbla să-l dea în gât pe Becali la Dan Diaconescu în ”emisiune”. Dar ce se întâmplă cu palmaresul? Cel mai probabil, Becali va rămâne cu ce a produs, deci fără Cupa Campionilor Europeni, dar cu coeficientul UEFA. Suporterii? Ei sunt cei mai loviți de blestemul Becali abătut asupra echipei lor de suflet. Cei mai mulți se vor regrupa în jurul clubului armatei, având în stadionul Ghencea un simbol al tradiției și continuității, iar în trofeul CCE reperul principal al performanței în fotbalul românesc. Ceilalți... vor avea idolul pe care îl merită.