Gabriel MANȚĂ

Bineînţeles, nu puteam rata ocazia de a-l vedea pe Totti pe viu, aşa că am sacrificat a doua repriză a Stelei la Villarreal. Adică exact aia în care a început să joace, după ce îi ajunsese cuţitul la os, la fel ca în meciul cu osmanlâii. De ce se întâmplă aşa, nu eu sunt în măsură să spun. Egalarea reuşită devreme o punea într-o poziţie privilegiată pe Steaua, avea timp să mai dea unul, fără a conta un gol primit. Numai că Tamaş, care e fotbalist printre ai noştri, şi-a arătat din nou limita pe faza defensivă, adică aia de bază. Două cartonaşe galbene primite pentru acelaşi tip de infracţiune, ţinerea adversarului care îl depăşise, cu menţiunea că a doua oară s-a pripit, a fost un fel de fault în atac! Pentru că loveşte bine mingea, asta nu i-o poate lua nimeni, Tamaş rămâne competitiv pe fază ofensivă, la şuturi, centrări, mingi în adâncime. Din păcate pentru el, nici condiţia fizică nu-l ajută pentru o eventuală avansare a sa în linia de mijloc. Însă chiar şi aşa, cu jumătate de normă, e util în destule meciuri. Până la urmă, Steaua a primit golul care nu însemna nimic, problema fiind că n-a putut forţa calificarea în inferioritate numerică. Acea aşa-numită ocazie a lui Golubovic a fost o încercare de a specula o minge trimisă slab acasă. Cu puţin noroc, putea ieşi golul primăverii europene, care ascundea gunoiul sub preş.

Revenind la meciul Astrei, am fost surprins de publicul neaşteptat de numeros, în special rapidişti. Chiar şi în galeria Romei, pe lângă două-trei steaguri tricolore, era un banner cu „Salvaţi Rapidul”, dar asta nu i-a împiedicat pe unii de-ai noştri să scandeze din când în când o înjurătură în italiană. La atât îi duce pe unii capul. Pe teren, Roma nu s-a lăsat dominată, deşi era împănată cu rezerve, iar la Totti n-am putut observa decât modul în care atinge mingea, specific fotbaliştilor născuţi, nu făcuţi. Altfel, atmosfera şi miza n-au fost de natură să-l stimuleze, mai ales la vârsta lui. În ceea ce-o priveşte pe Astra, o multitudine de pase greşite, unele de gâgă, cel puţin Lovin merita iarăşi schimbat din prima repriză. Alibec este o combinaţie de talent cu miserupism, mult teatru şi cât mai puţină muncă. Caracterul probabil că îl va împiedica să-şi împlinească potenţialul, el primind a doua şansă la 26 de ani, la Steaua. Drumul spre vest îl ştie, doar a fost jucătorul lui Inter, fără a răzbi însă la seniori. Calificarea a fost îngăduită de cehi, în celălalt meci, cu o răsturnare de situaţie care ţine de miracol. Şi, taman pe dos, gunoiul n-a mai putut fi ascuns sub preş.