Gabriel MANȚĂ

Cred că destui pasionaţi ai fotbalului au simţit o satisfacţie, mai mult sau mai puţin ascunsă, atunci când, din cauza jocului deficitar de picior al portarului transferat la Manchester City tocmai pentru că excela la jocul de picior, Guardiola a intrat în joc de glezne! Joe Hart era iubit de suporteri, apreciat de coechipieri şi adversari, iar în ceea ce priveşte jocul de picior... nu era ultima cizmă. Degaja bine cu mingea jos, aşa cum goalkeeper-ii din insulă au lansat moda. Era o vreme când tot ce i se cerea unui portar era să nu se complice. Ba chiar şi fundaşului central! Acum, de când cu obsesia asta pentru driblangii în poartă, portarii au ajuns să opteze pentru soluţii sofisticate, asumându-şi riscuri inutile. Fiind adus într-o astfel de conjunctură, Claudio Bravo a încercat încă de la debutul în echipa „cetăţenilor” să impresioneze cu mingea la picior, mergând tocmai de aceea din greşeală în greşeală spre „victoria” finală. Aceasta s-a petrecut chiar pe terenul fostei sale echipe, cu care el şi antrenorul său cunoscuseră atât de multe satisfacţii. La acea minge din afara careului trebuia să înfingă un şiret sănătos, să trimită mingea cât mai înalt ca să aibă timp să revină în poartă. Dar, zice-se, nu e asta „filosofia” lui Guardiola. Filosofia?! Uneori,  fotbalul e bine să rămână simplu. Aşa, ca mersul pe jos. E interesant ce se va petrece la revenirea lui Claudio Bravo după suspendare. Guardiola nu-i poate cere să bubuie mingile, căci atunci ar însemna că l-a îndepărtat degeaba pe Hart, care e comparabil cu Bravo în ceea ce priveşte calităţile clasice ale unui portar, poate chiar peste. De fapt, duminică, City are meci acasă, în campionat, împotriva lui Southampton şi e de urmărit cum îl va primi publicul pe Bravo. Asta dacă nu cumva Guardiola va decide să-l protejeze, titularizându-l pe Caballero. Oricum, să convenim că Pep are un ciudat început de mandat la City: portarul preferat îi face nasoale, iar cel mai valoros jucător din lot bate recordul la penalty-uri ratate!