Doru POPOVICI

Întreruperea campionatului, produsă din cauza preliminariilor la care a participat Naţionala, a fost o întâmplare cu adevărat fericită pentru marea masă a fotbaliştilor noştri, fiindcă ploile torenţiale din această perioadă ar fi transformat terenurile, aflate oricum într-o stare catastrofală, în veritabile mocirle. S-ar fi produs astfel nenumărate accidentări, pe lângă care cele ale jucătorilor selecţionaţi pentru masacrul din Kazakhstan ar fi părut nişte banale zgârieturi. Putem spune, aşadar, că sacrificiul celor din echipa naţională n-a fost în zadar. Ce ar fi fost însă dacă, tot în acest interval, ar fi trebuit să jucăm acasă? Că la noi, poate vă amintiţi precedentul, până şi închiderea acoperişului pe Naţional e o chestie insurmontabilă: trebuie începută cam pe vineri, dacă vrem să se închidă în marţea următoare. Iar alte stadioane cu acoperiş, din câte ştiu eu, nu avem. Iar dacă veni vorba despre starea terenului, atunci nu pot să nu deschid discuţia despre echipamentul alor noştri: vă amintiţi cum alunecau de parcă jucau în "Lacul lebedelor", varianta balet pe gheaţă? Asta, în timp ce adversarii păreau foarte bine înfipţi în suprafaţa aia cu totul impracticabilă pentru oamenii normali. De unde concluzia că prin delegaţia noastră a existat şi imbecilul responsabil cu ghetele şi crampoanele, şi care ori n-are habar de ce are de făcut, ori a fost şi el cumpărat, asemenea arbitrului. Să nu-mi spuneţi că nu se poate acum, în 2016, fiindcă vă reamintesc cum a jucat Steaua acum fix 30 de ani în februarie, la Moscova, şi a mai şi bătut-o pe Spartak, cu tot cu Rinat Dasaev în poartă, de ne mirăm cum ai noştri stăteau ţepeni, în timp ce rusalăii se întreceau în piruete şi dublu Lutz-uri! Şi nu glumesc deloc când afirm că sabotorul trebuie dezvăluit şi pedepsit exemplar, fiindcă dacă ai noştri ar fi fost încălţaţi cu ce trebuie, n-am fi înjurat de toate alea atunci când în loc să dea gol cu capul, jucătorul nostru s-a trezit că sare în cap, la faza din minutul 88. Între timp, campionatul s-a reluat. Deşi nu mai plouă, senzaţia e că jucăm tot în mocirlă. Oare de ce?